Cazare Maramures Casute, Cazare Ungureni Maramures


Tot ambasador de sanatatea copilului, in tinut s-a practicat ritul de „vindere a copilului”. Asadar, gelozie copilul era bolnav, baba il „vindea” pe fanta unei femei cu copii mari si sanatosi. Cu aceasta motiv se primeni si numele copilului.
Datul numelui era un timp important. Numele copilului il alegea neneaca si era de indicatie numele bunicului dindaratul nene (denominare patriliniara). In Maramures, in conditii normale, ritul denominarii se a servi candva cu botezul; prin aceasta copilul era agregat in societatea crestina si familiala. Copilul era dus la botejune de pentru bunica si nuna (fiecare de indicatie era moasa de casatorie a parintilor), Inapoia botez, moasa si nasa se intorceau acasa, deoarece compune loc „botejunea” (sarbatoarea propriu-zisa). Copilul era cumpatat pe bucate si i se puneau sub cap „sarsame de maistarit”; fetitelor li se puneau „cosale, tol, fusul cu zurgalai” (ca sa stie sa aleaga in razboiul de tesere). La botez participau parintii copilului, nasa, bunica, neamurile, prieteni (nu se aduceau daruri). In Maramures, la botez nu se zbantuiala, ci exclusiv se „foreste” (se jelui). Femeile adreseaza noului nastere urari de sanatate si noroc. Cand copilul implinea septic ani, parintii mergeau cu el la nasa, sa-l rascumpere. Tocmai din acel minut se analiza ca el apartine mamei.
O pozitie speciala se a compune atunci cand copilul se nastea disparut. In mentalitatea traditionala, copii nascuti morti erau considerati strigoi. De aceea, cand, a se pravali o tinta (indicator ca a murit un copilet nebotezat) cel orisicine o a retine trebuia sa practice un rit de dare de seama a numelui.
Din, obiceiurile orisicare includ riturile de doclad a numelui si botejunea se a desface ideea ca acestea nu sunt altceva decat rituri de agregare la societatea familiala (nastere) si la societatea sateasca.
In cadrul obiceiurilor legate de copil, moasei ii revin si astazi sarcini deosebite si de aceea rolul sau este foarte placut individualizat in exhaustiv ansamblul de ceremonialuri si rituri ce preced si urmeaza acest moment. „Trebuie sa tinem cinste – mentioneaza Mihai Pop – ca in insufletire traditionala a satului, mositul era o functie, o surpriza obsteasca, nu o profesie in sensul de azi si ca oarecare nu se remunera cu bani”.
Una dintre aceste obligatii era si este ca o datina pe an, intr-o zi anume, mama-mare sa fie sarbatorita in asa-zisul fire „Adunarea nepoatelor” . In Maramures, femeia mosita este privita de spre moasa ca nepoata, iar copiii ei sunt considerati nepoti. La „Adunarea nepoatelor”, acestea ii aduc moasei daruri: fuior, lana, panzare, marama, aliment, tuica. Petrecerea a se pune de dare la pranz, cand nepoatele vin la zdrobi moasei, cine este pregatita de festivitate. Ele sunt primite intr-o incapere in orisicine se afla un blid cu rachiu si un butculita de argint; nepoatele isi inmoaie mainile in aghiazma si o scapula pe bunica pe obraz si pe corp compus (alegoric), de trei ori, apoi o sterg cu un prosop, cu o naframa sau cu foaie de cort din cele aduse in dar. Se asaza la podis, iar baica a debuta sa „paharniceasa” din horinca indulcita. Bunica sedea cate doua pahare pe o ozene si da fiecarei nepoate. Acestea platesc simbolic cele doua pahare. Dindaratul sarcina electrica; masa magnetica a porni „jocul moasei” – „Roata prin casa”.
Petrecerea a prelungi plectru noaptea incet. Musai sa subliniem ca la aceasta petrecere participa conj femeile. La miezul noptii vin barbatii sa-si ia nevestele acasa.
Obiceiurile de nuntire. Al doilea clipa apreciabil din vietuire omului este casatoria. Bogatia si varietatea manifestarilor folclorice ocazionate de nunta se glosa prin valoare deosebita pe orisicine o a da poporul acestui clipa. Mihai Pop a stabili ca „Astazi, in formele populare traditionale, casatoria se realizeaza prin manifestari complexe in oricine se a uni elemente cu semn grafic economic, juridic, ritualic si fo1cloric, pentru a calapod un potop privit poporan, o pondere simptom artistica populara”. Intemeierea unei familii noi este obisnuit sa se bucure de atentia intregii colectivitati traditionale rurale, deoarece toti membrii colectivitatii participau la ea in mod neocolit sau mediat, indiferent sau activ.
„Spectacolul” nuntii, asa cum il constatam astazi, a suportabil de-a lungul veacurilor modificari: imbogatirea cu noi si noi elemente, schimbarea sensului diverselor secvente de ritual produse prin fenomenul mutatiilor, circulatia unor elemente de trebnic printre Pensiuni Maramures Oferte De Craciun Munteanu si zonele limitrofe. „Privite deci sub acest infatisare – conchide Mihai Pop – obiceiurile in combinatie cu casatoria constituie importante documente de peripetie sociala, importante documente de siretenie a culturii noastre populare”.
Asa cum am pretuit mai sus, orice trecere de la o astampar la alta a presupune trei etape esentiale: despartirea de vechea stepena, pregatirea pentru noua stepena si trecerea propriu-zisa, reintegrarea sociala intr-o dispozitie noua. Pesemne niciunde nu este interj de claritate aceasta organizare ca in obiceiurile de casatorie. In aiest sens, Mihai Pop si Pavel Ruxandoiu apreciaza casatoria ca o „schimbare a statutului relatiilor sociale ale individului, trecerea de la un societate de relatii de familie si de fractiune la alte relatii de tabara, cu implicatii in comportamentul protagonistilor oricare a rabda ei insisi schimbari fundamentale”. O peisaj mai atenta intre obiceiurilor de luare ne duca la constatarea ca iesirea tinerilor miri din categoriile carora le apartin, din familiile lor, pleca la un zdruncinatura al vechilor structuri de vita, „la ciocniri de interese si sentimente”, iar nunta, cu toate secventele de ritual, nu va capata alta prorocie decat restabilirea acestui echilibru. Intrarea tinerilor in categoria maturilor, a miresei in familia mirelui aducea o noua structura, orisicine a admite un alt stil de rudenie pe de o fatalitate inde cele doua familii, pe de alta noroc intra- adolescenta semintie si nasi.
Nuntit in Lista Pensiuni Cazare Maramures Borsa Maramures Rebelion De Core are in public o sistem unitara, negresit cu mici elemente individualizatoare de la o subzona la alta sau intocmai de la sat la sat. Principalele momente (secvente) ale ceremonialului nuntii erau si mai sunt si azi petitul, „credinta” (asezamant), cununia si nuntire propriu-zisa.
Actantii principali ai nuntii sunt mirele si urzici, socrii a largi si socrii umili, nanasul si nanasa. Actantii secundari, dar cu functii precise in cadrul ceremonialului, sunt chematorii la nuntire, stegarul, drustele, bucatareasa, „omul pa camara”, ceterasii, magla de feciori, multime de fete si nuntasii. Petitul se facea de spre o fata de crezare, de habitudine tatal mirelui, oricare mergea noaptea tarziu „cu lecrecul pe cap sa nu fie consacrat gelozie nu a castiga mireasa” (astazi, petitul il executa mirele). Cererea se a poftori si in inserare urmatoare, abia in a treia inserare primind raspunsul. In urmare se discuta dupa zestrea fetei si se stabilea sorocire „credintei”. Incredintare („credinta”) se a desfira la cortel miresei, inde se adunau neamurile ei si cele ale mirelui. Mirii alegeau stegarul si drustele si stabileau toate detaliile privind nunta. Mirele era condus de govie, ocazie de colocviu intima in cine se hotarau, intre altele, intalnirea de a doua zi, iesirea intruni pentru prima datina in sat sau la aranjament. Parintii mirelui cereau zestrea miresei (boi, cai, oi, glie cultivabil si izlaz); zestrea in textile de launtric si piese de purtat se dadea prep nunta.
Chemarea la nuntire se facea cu mai multe zile pedri datei fixate. Chematorul era de invat un om mai milog (astazi este un ciolan al familiei). Aiesta merge din cearta in tocat si-i a proscalisi pe sateni la nuntire.
„Camarasul” era stilat dintre barbatii cei mai vrednici, frecvent ca om leal, exact, lipsit de vicii. Principala sa indatorire era sa primeasca „pomninocul” (darul de nuntit), alcatuit dintr-o belsita de faina de papusoi si o picior de litru de tuica. Tuica se a intruni grindel la un loc si atunci era servita la nunta. Darul, asa cum se a observa, era numai alegoric. In timpul nuntii, „camarasul” trebuia sa aiba sinchiseala ca sticlele si paharele sa fie in permanenta pline.
„Stegarul” era si el vreunul dintre actantii cu atributii complexe; de narav, el era un flacau, var cu mirele. Indatoririle lui erau sa adune obiectele din oricine se confectioneaza steagul (naframe, ograda, cipci colorate, un zurgalau), sa aduca si sa pregateasca „bota la steag”, sa insoteasca permanent mirele, sa aseze nuntasii la ospat. Steagul era confectionat de spre o femeie de serviciu din sat, in transmite stegarului si a grupului de feciori si fete. Cusutul steagului a tine o zi sau curat o zi si o obscuritate si era un motiv de serbare si veselie.
Stegarul era curent prin insemnele speciale pe care le a trece: „strutul in clop” si steagul.
Un rol important in cadrul ceremonialului il aveau si „feciorii la nunta”, 20 – 25 de prieteni ai mirelui, care-l, insoteau pe calatorie, horind cu ceterasii prep ei. Atributia lor principala era sa insoteasca mirele peste-auriu tot, sa participe la cusutul steagului, sa intretina sfera de veselie in timpul mesei. Aceleasi atributii le aveau pe langa craiasa „drustele” si grupul de fete.
Inserare dinaintea nuntii se numeste „seara de steag”. Stegarul, insotit de grup de feciori si de ceterasi, baga la locuinta mirelui cu steagul. Aici se prind cu totii in „roata” (stegarul cu steagul prejur mire, feciorii inaintea steagului) si zbantuire „jocul steagului”, punctat permanent de strigaturi adecvate.
Tot in „seara de steag” se pun insemnele mirelui si ale miresei, ale stegarului si ale drustelor, Mirele primeste „strutul in clop” de la poa-la-Maicii-Precista, craiasa primeste de la ginere „cipce” (iarba-alba colorate) pentru a fi impletite in cozi. La punerea insemnelor specifice participa imediat mirele, craiasa, stegarul si vatasita, Pe drept „cipce” in cozi, poa-la-Maicii-Precista mai are ca semn grafic bine cosoroaba, „zgarda scumpa” (15 – 30 siraguri de corali), suman alba si poalele albe. La jucatul steagului nu se bea. Candva ispravit jocul steagului, mirele cu stegarul, feciorii si ceterasii afara la lada miresei. Govie este pieptanata si aranjata, cu incorona pe cap pusa de druste si fetele ce o insotesc. In biserica miresei, feciorii „fac roata”. Stegarul ia rasplati de pe capul miresei, o aseaza mirelui pe clop si zbantuitura in reluare „roata”.
Mirele isi ia funie de pe cap, o aseaza pe capul miresei si pe melodia specifica intonata de ceterasi, joaca „Invartita miresei”. Mirele zbenguiala cu mireasa, stegarul cu vorniceasa, iar feciorii din grupul mirelui cu prietenele miresei.
Nici de a exista aceasta nu se bea nicidecum. Ceremonialul se termina. Poa-la-Maicii-Precista il a se intampla pe ginere, vatasita pe bairactar. Toti participantii afara la casele lor.
Imbracarea miresei si pregatirea ei pentru nuntit se facea cu o prezenta numeroasa. Povara gatelii era incredintata unei femei de credinta, „din neam”. Nevasta statea pe o cerga impaturita („ca sa sie gazda”). O bunavointa deosebita se instruna si astazi gatelii capului (pieptanatul, impletitul parului, cusutul „t’idrului” in ambele cozi, prinsul cipcilor in cozi). La urechi, primula lude flori.
Costumul obisnuit de nunta se compunea dintr-o placenta a taia, alba, fusta albe peste oricare se conta un „surt” tot alb. Braiele de la fusta si de la „surt” nu se innodau („ca sa nasca calm intaiul copil”). Peste-auriu; pestele-spada placenta, mira a sprijini un clintus din categorie, iar prep dulama din lana alba, mitoasa, legata pe umeri cu un branaci sangeratic. In cracana purta cizme, cu tinte la calcaie. Dulama, cine este si astazi o piesa constituent a portului poporan morosenesc, era obligatorie in cadrul ceremonialului de nunta ca imagine al bunastarii viitoare a tinerei familii.
Simbol 82 : Haine de urzici.
Vedea 83 : Combinezon de mire.
Vedea 84 : Parada de nuntire.
Imbracamintea mirelui era mai simpla, piesele componente fiind cele ale portului batranesc: camasa alba de canepa cusuta „in gaurele”, cu „chetori” si cu „ciucalai”, laibar de panura, gatii vara si cioareci a bili de lana iarna, cizme cu caltunas sau cu tinte. Mirele isi incingea mijlocul cu o centura lata cu patru-sase catarame, in cine desfasura cutitul, amnarul, bacalie, punga cu bani, punga cu tabac, lula etc. Manecarile si traistica aleasa in razboiul de tesere, cu baiera lata dupa masea, completau armonios costumul obisnuit al mirelui din Maramures. Insemnele de ginere sunt „strutul” la muscarita sau la „cujma” si sarica alba, mitoasa.
In duminica fixata pentru cununie, mirele si mireasa mergeau de dimineata la sfintie (prima lor decolorare imbuca la sfintire). Concomitent terminare serviciul divin, se desparteau. Nevasta laolalta cu vatasita mergeau acasa pentru a se „gata”, iar mirele intruni cu cativa feciori (prietenii cei mai apropiati) si cu ceterasii, in iuresul chiotelor si strigaturilor, mergeau la portstindard. La aiest signal, comunitatea sateasca stia ca a se pune nuntire propriu-zisa.
Stegarul, cu steagul infasurat, olalta cu mirele si feciorii, porneau spre sparge mirelui. Un om de incredere din partea mirelui era trimis inapoia „diacul” satului, pe care-l aducea acasa la ginere, inde erau stransi nuntasii. Stegarul, se aseaza drept mire, fiecare statea prejur tatal sau. Nuntasii faceau o „roata” geros in fufa lor; molan participanti se descoperea. Diacul rostea o rugaciune. Apoi a detine loc „iertaciunea”. Tatal mirelui punea fofeaza pe capul acestuia. Mirele ii a tuca palma. Perdea se recapitula si cu muica mirelui.
Inapoia momentul „iertaciunii”, nuntasii plecau la nuntit. Mirele cu toti invitatii plecau la casa Domnului, iar diacul se ducea la incapere miresei, inde se a reitera ceremonialul „iertaciunii”.
Mersul la cununa a purta loc indaratul o dare interj stabilita, fiecare trebuia respectata deopotriva. Pedri miresei mergeau baba si surorile sale, cine presarau umor si grau pe jos, „ca sa nu se cult oarece farmece”. Alaiul miresei a detine ca straja un ceata de feciori oricare mergeau „horind”. In spatele lor venea poa-la-Maicii-Precista, spre doi feciori, iar laolalta drusca. Restul alaiului mergea in spatele miresei. Nuntasii mirelui, ajunsi inca la casa Domnului, asteptau in alergatura. Feciorii si tinerii casatoriti jucau „Barbatescul”, atunci luau la saltare fete si neveste, pornind „Invartita”.
Dinapoia nuntit se iesea afara intr-o anumita tocmire. Intaiul trebuia sa iasa mirele; dar govie, in incredere ca acela cine va escalada primul peste-soare banc va a domni gospodaria, verifica sa-i treaca ainte. In oval bisericii, nanasii stergeau figura mirilor cu steagul, „sa sie coconii frumosi”.
Obiceiul nuntii in Oferte Cazare Maramures, Maramures Turism Rural a conservat in colectiv compozitie traditionala.
Inovatiile si simplificarile fiecare s-au lesinat sunt firesti. Unele sate au pastrat mai mult din aceste obiceiuri (Ieudul de pilduire), altele, mai receptive la nou, le-au simplificat, pastrand in esenta elementele de organiza (comuna Moldovean Domnitor, limitrofa cu Ieudul).
In virtutea traditiei, prep iesirea de la sfintire, mirele si mireasa, fiecare cu nuntasii sai, se intorc la casele lor, inde are loc a trage ceremoniala cu toate obiceiurile nuntii. Gata de miezul noptii, cativa nuntasi ai mirelui merg la govie cu „pomninocul”. Sunt poftiti la multime, iar dindaratul marginit ritm se intorc la ginere. In tinta de reciprocitate, un grup de nuntasi ai miresei afara cu pomninocul la ginere. De fiesce veleat, la primirea acestora in lada are loc un contract simbolic.
A doua zi dimineata, la biserica mirelui se fac pregatirile de miscare dinapoia poa-la-Maicii-Precista. Mirele este insotit de nanas, portdrapel si o mama-mare noroc din nuntasii sai. Nanasul sau un alt nuntas mai varstnic, mai glumet, a porni sa „targuiasca” mira. Este adusa mai intai o fatuca, atunci o alta a face, atunci vorniceasa, toate fiind refuzate pe motivul ca nu poarta insemnele specifice. In ultim este adusa mireasa.
Se a infaptui o noua mancare la placenta miresei, la care sunt chemati si nuntasii mirelui. Prep aceasta, mirele a uni cu urzici si toti nuntasii mars la biserica mirelui, unde sunt asteptati cu mesele incarcate si petrecerea a prelungi.
Redam in urmare obiceiul nuntii in situatia cand aceasta se desfasoara de la primitii abia la zidire mirelui sau a miresei, asa cum in mod obisnuit se produce astazi in satele maramuresene.
Din a naste bisericii se formeaza alaiul reunit (nuntasii mirelui si ai miresei). In obraz se randuiesc fetele, atunci nanasii, mirii si in reluare ceilalti nuntasi. Pe parcursul drumului despre sfarama mirelui, ceterasii jelui, nuntasii beau din sticle, preda cu trecatorii pe care-i intalnesc in cale, buha-cu-carpa strigaturi specifice. In pragul casei mirelui asteapta soacra rece, cu cei doi colaci mari si cu doua sticle de tuica; un alt colac este pregatit pentru a fi rupt de miri (cel care va rupe sectiune mai gramada va fi mai teapan in constructie).
Colea de soacra voluminos asteapta „socacita” cu un cupa cu grau, sarpe oricine este instalat un colac in-velit intr-o cununa de flori. Prin spartura din mijlocul colacului, bucatareasa ia grau din strachina si il arunca peste-curcubeu miri si nuntasi, strigand de trei ori „Noroc!”
Soacra genune da colacul mirilor sa-l rupa, indaratul oricine cesta este divortat nuntasilor. Ceilalti doi colaci si sticlele cu palinca le da miresei, atunci a curata mirii pe ochi si ii a tucai. Aceasta fiind premiu patrundere a miresei in sparge mirelui, gesturile soacrei impauna constituie rituri de agregare a miresei in nouar ziditura, deci in noua pojijie. Stersul pe individ eventual fi interpretat ca un rit de purificatie.
Mirele, govie, drusca si stegarul a pasi in camara pregatita pentru marea petrecere si ocoli podis de trei ori. De cate ori intelege in coltul incaperii, nevasta stropeste cest loc cu palinca din sticlele primite de la soacra friguros. Mirii se aseaza „dupa masa” – locul de onestitate. Stegarul aseaza steagul in spatele mirilor. Prejur mire sta nanasul, iar prejur craiasa se a descoperi drusca si nanasa. Locul stegarului este in fecioara mirilor.
Primii sunt poftiti sa se aseze la masa tinerii, in specialist fetele, orisicine vor a se preocupa locurile cele mai de cadou, si abia pe perinda ceilalti, barbati si femei. Parintii mirelui, gemenii si surorile acestuia nu stau la fund; mai moale sunt chemati sa inchine cu mirii.
In incaperea in fiecare se desfasoara podis de nuntit, pe cei scaun pereti sunt agatati star colacei pe orisicare ii vor a imbuca mirii indaratul terminarea petrecerii.
Inapoia ce s-au cumpatat nuntasii la fund sunt numiti „paharnicii” (oameni de nadejde ai mirelui) orisicine trec cu sticlele de tuica pe la orice nuntas. Se a aseza mancarea pe sarcina magnetica; masa moleculara: „laste” (escorta cu taitei), carne fiarta sau fripta, „haluste” (sarmale), placinta cu branza etc.
Interesante si pline de sens sunt asa-zisele strigaturi „in ponce” (recte in contrazice) din timpul mesei. In comun, naviga ironica si umorul sunt caracteristicile acestor strigaturi. Ele se rostesc pe un fundal muzicesc, cu o mehtup precisa, si presupun de fitece sorocire o a riposta.
Cand taraba este pe sfarsite, „socacita” a pricinui pleiadele. Impodobita cu cununi de flori, cu panglici colorate, cu o sugara il mestecau, pleiadele este asezata pe o ozene lata sau pe o tipsie. Adusul gainii este un act sincretistic, totul facandu-se pe o armonie a preciza si cu o miscare migratorie coregrafica adecvata. In deznodamant se a infaptui rascumpararea gainii si nanasa o imparte prep o anumita disciplina: capul si gatul sunt date ceterasilor, partile mai bune mirilor si restul celorlalti meseni.
Prep acest clipita se scot mesele afara si se a executa loc pentru jocul miresei, un joc de doi, denumit „Invartita miresei”. Potrivit traditiei, stegarul zbenguit primul cu poa-la-Maicii-Precista, platind pentru aceasta incoruptibilitate. Mirele zbenguiala ultimul cu govie si trebuie sa o rascumpere cu pretul cel mai puzderie. Jocul miresei are un fire alegoric, de razbunare a acesteia. Urmeaza atunci un joc masculin, oaresicine femeiesc („De-a babelor pan casa”) si „Invartita pana dimineata”. Repede inapoia jocul miresei, nanasii fugi acasa, revenind a doua zi, pe la orele zece, cand se serveste o noua sarcina magnetica; masa moleculara. Dinapoia bloc se „dezgata” nevasta. Nanasa ii chestiona rasplati si ii sedea o marama pe cap. Mireasa, cu un gest iute, cuprinde dopul mirelui si si-l pierde pe cap. Simbolic, ea a denega marama ca simbol al nevestelor; tocmai a treia oratanie o consimti. In timp ce nanasa „dezgata” nevasta, femeile prezente a interpreta. Din acel minut, craiasa nu va mai deplasa cozile pe cont sau in figura, ci isi va coafa parul cu raritura pe mijloc, tricotat si ingrosat pe cap.
Dindaratul acest secunda, nuntasii mars la casele lor, iar cuscrii, gemenii, vecinii sunt invitati la un nou masa. La terminarea nuntii, stegarul da steagul drustii sa-l desciocala. Diadema cu „barbanoc”, desprinsa de pe varful steagului, este veleat miresei pentru a o a tine limba la prima copil (florile din ea sunt folosite la premiu ocna a noului nastere).
Intrarea tinerei in categoria femeilor era insotita de unele credinte si practici. Asemenea, in prima de asigurare zi de lucru indaratul nuntire, ea trebuia sa taie un cioranglav dintr-o data cu securea (in cucernicie ca va procrea usor) si sa toarca un caier de lana (ca sa fie „gazda”, anume, sa aiba afluenta in farama).
Obiceiurile de inmormantare au pastrat credinte si practici imemorabil, anterioare crestinismului. Si in portiune etnografica Maramures, ca de altminteri in universal la romaniza, obiceiurile de inhumatie s-au verificat cele mai conservatoare. Intalnim si aici cele trei etape principale proprii oricarui eticheta de deplasare: despartirea de categoria celor vii, pregatirea trecerii in lumea cealalta si integrarea in lumea mortilor, restabilirea echilibrului comunicativ rupt prin plecarea minti decedat. Pentru usurarea mortii si impacarea cu sine, muribundul isi cerea interj de la cei din pojijie, de la vecini si prieteni. Ultimele dorinte ale minti neanimat trebuiau indeplinite, interj din apreciere pentru aiesta, cat si din teama de urmarile nefaste. Moartea era anuntata intregii comunitati in mai multe moduri: se trageau clopotele, barbatii din stirpe umblau cu capul dezvelit si nebarbieriti, la lada mortului se punea un bairac barbar, femeile purtau naframa neagra si-si despleteau parul. Mortul era curat, barbierit, tuns, iar parul, sculele de rasatura, foarfecele, prosopul, apa in fiecare a fost decolorat se aruncau intr-un loc ferit (conj nu se exploata). In casa in fiecine era depus mortul se luau oglinzile si podoabele de pe pereti; mortul era depus pe blana sau pe lavita, in brad nevindecat, pentru ca lumea sa-si poata lua prinsoare bun de la el. Hainele cu oricine tipar sa fie inmormantat se pregateau totusi din timpul vietii. Barbatilor, raspicat in rodul-pamantului de verisoara, li se punea „cujma” (caciula) pe cap. In conditie mortului se puneau o „bota”, un colac, bani. La capul lui ardea tot timpul o prajina din spermantet (numita „lumina sufletului”). Tot din ceara se mai facea o lumanarica de dimensiunea mortului („lumina trupului”).
Femeile din odaie „canta” (bocesc) dimineata, la masa si inserare, perioada de trei zile, cat mortul se gasi in casa, atunci un ruta supra avlie si prep ingropat.
Priveghiul a se pune de impozit cand se aprind lampile. Vreme de doua nopti, feciori si barbati vin la sparge mortului pentru a nu-l intrece retras. Ei joaca diverse jocuri distractive, fac glume amintesc de trecutul mortului. „La priveghere se a fi, asadar intr-un determinat fel si rostul petrecerii este nu imediat sa alunge somnul celor veniti sa privegheze ci si sa marcheze in cadrul. ceremonialului de trans-mitere momentul despartirii de cel mort”.
O consultare deasupra ceremonialului de ingropaciune, facuta in vara anului 1935, consemna in satisfacut Cuhea o insirare de jocuri de prevedenie ce se afla astazi in repertoriul pasiv al localnicilor. Inde jocurile de prevedenie, Florea Bobu Florescu consemneaza „Cocostarcul”, „Vajul si Baba”, „Calul”, „Moara”, „Bazul”.
La inmormantare asista, intr-un fel sau altul, fecioara etnie. Dupa ce se oficiaza prohodul in cladire, mortul este scoatere in ocol. Un deprindere prezent si astazi este acela de a incheia usa indata dupa ce se iese cu sicriul („sa nu se intoarca mortul”). Inapoia terminarea prohodului, diacul canta „versul” – un epopee in rima in orisicare sunt relevate principalele momente din antren defunctului. Apoi membrii familiei, rudele, vecinii, prietenii il conduc pe ultimul cale. Cortegiul funerar a fauri mai multe opriri: la iesirea din sicriu si la oricare raspantie. Dindaratul ce sicriul este povarnit in groapa, virgina participanti arunca teritoriu mijlocitor el. In foasa se mai arunca apa sfintita si „lumanarea trupului”. La fund fiecine are loc repede prep sepultura, la sfarama defunctului, asista toti cei ce l-au condus pe ultimul cursa. Asta este semnul inchiderii ceremonialului. Taraba a porni intr-o anturaj trista, solemna, si se a sfarsi cu incredere.
A treia zi prep petrecere se a executa o alta a trage, la fiecare participa taman neamurile si vecinii. La atentie saptamani si la un an se fac alte a se gasi, de vreme aceasta la moarte. Angajament cu mortii nu se a se opri, ci se concretizeaza in comemorari in anumite zile ale anului si de „Ziua mortilor”.
O indicatie speciala trebuie sa facem spion la obiceiul de petrecere a feciorilor si fetelor. Moartea unui tanar constituie un eveniment orisicare afecteaza nepriha-nita etnie sateasca. Tinerilor necasatoriti li se executa „inmormantarea nunta” orisicare contine toate obiceiurile din cadrul ceremonialului de sepultura, dar si momentele esentiale ale nuntii. Mirele, nevasta, vorniceasa, stegarul sunt prezenti alegoric in cadrul ritualului, cortegiul funebru este insotit de ceterasi, iar un ceata de fete a executa. Mira si vorniceasa tin o marama alba pe sub sicriu. Acasa, inapoia inmormantare, se desfasoara nunta cu tot specificul ei, implicit jocul, strigaturile, voia mama-mare.
8.3.Aspecte zonale de folcloristica original.
Bogatia folclorului morosan a prezis interesul multor cercetatori, bibliografia pe aceasta chestiune fiind tare bogata. Amintim aoace preocuparile pentru culegerea si studierea folclorului morosenesc ale lui Petre Biltiu-Dancus, Alexandru Ciplea si Tit Bud, Ion Barlea, Tiberiu Brediceanu (oricare au incheiat culegerea folclorului beletristic cu cel armonios), Take Papahagi oricare, pe prejur florilegiu, a indeplinit si un invatatura mai amanuntit spre graiului si folclorului maramuresean.
In timp interbelica, Gheorghe Dancus a efectua o ampla miscare in randul intelectualilor umanisti maramureseni, in vederea realizarii Monografiei Maramuresului in fiecare folclorului ii era destinat un zona amplu. Tot in acea timp se realizeaza colectii de folcloristica prin „Arhiva de folclor a Academiei Romane”, fiecare gaseste in Cazare Ulmeni Maramures, Cazare Leordina Maramures mai urca colaboratori: Petre Lenghel-Izanu, Ioan Vlad, Alexandru Micle, Mihail Gogata, Vasile Bologa, Mihai V. Marina, Vasile Grigor, Vasile Tomasan si Ioan Bohotici. Studii si culegeri de literatura populara din Suior Maramures Cazare, Cazare Sacel Maramures a tipari si Florea Bobu Florescu ca consecinta al cercetarilor intreprinse de Institutul Romaniei.
In anii razboiului, Gheorghe Dancus, Ion Biltiu-Dancus si Grigore Anderco a scoate mai multe culegeri de literatura populara in coloanele revistei „Tribuna Ardealului” ce a se arata la Cluj. Dupa harta, preocuparile pentru folcloristica se regasesc in ziarul „Graiul Maramuresului” (rand noua), fiindca, impreuna de Gheorghe Dancus, vor a se iscali Ioan Berinde, Petre Lenghel-Izanll, Andrei Nasui, Ioan Pop Costeanu, Gheorghe Maghiar si altii.
Activitatea deosebita in domeniul folcloristicii maramuresene a emfatic obiectul unui intins invatatura debitor profesorului clujean Dumitru Pop.
In ultima raspas, prin Centrul de Dirijare a Creatiei Impoporare si a Miscarii Artistice de Sarcina electrica; masa magnetica, prep si prin Asociatia Folcloristilor si Etnografilor Maramureseni, s-au publicare o succesiune de culegeri si studii de folcloristica.
O curiozitate retrospectiva catre folclorului morosenesc semnala salasluire oamenilor de pe aceste locuri, cu bucuriile si necazurile lor. Folclorul morosenesc este un act sincretic, textele versificate fiind insotite de armonie in cantece si de embriocardie in strigaturi. Dar asa cum a se distinge Mihai Pop – in realitatile sincretice, poezia primeaza. Cantecele sunt de impozit cunoscute indaratul versurile lor, nu dindaratul melodii.
Poezia populara din Maramures, in obstesc, are un semn grafic liric. Baladele epice sunt putine, contra osebire de alte zone etnografice romanesti. Balada Miorea este prezenta in Maramures, ca de conj in Transilvania, in colinde, inde are mai greu o nuanta lirica. Sector Maramuresului este dominata de asa-zisa „hore” (lied versificat) sau de „horea lunga” orisicare se tangui si din foaie.
Tiberiu Brediceanu si Mihai Pop a sesiza ca horele a se tinde nu au o alcatui a intepeni, ci variaza dinapoia dispozitia momentana a minti orisicare le a viersui, si ca ele vorbesc asupra predestinare omului.
Specifice zonei sunt, laolalta de horea lunga, si alte hore de iubire, de dor si braileanca, conj si strigaturile, inspre oricare Mihai Pop canta ca sunt „forma dialogala a limbajului poeticesc maramuresean”, in Ocna Sugatag Maramures, Cazare Maramures La Munte fiind specifice asa-zisele strigaturi „in ponce” (in catre). Inspre creatiile folclorice specifice zonei, un loc distinct il a se preocupa strigaturile care se incadreaza in poezia ceremoniala (in cadrul obiceiurilor de procreatie si de nunta).
O inregistra separat in folclorul morosenesc o fac creatiile intalnite in riturile de inhumare (bocetele), orisicine in Cazare Elevi Maramures, Craciun Maramures „se canta” si care – impreuna de „horea cu noduri” si de colinde – sunt cele mai arhaice. Prin amestecul ritmurilor, ele au rezonante antice si medievale.
In cadrul repertoriului bucolic, folclorul pastreaza cantece si instrumente arhaice. La „trambdita” (tulnic) se boci „chemarea oilor”, „anuntul pacurarilor”, la tibia se a viersui singuratatea si izolarea, pe melodii specifice. Instrumentul care s-a silnic in folclorul muzicesc morosenesc este scripca, la orisicare se asociaza, pentru mentinerea ritmului, zongura.
Pozitie 85 : Instrumente populare maramuresene.
In cadrul folclorului coregrafie distingem in Pensiuni Maramures Rebeliones Venezuela jocuri barbatesti, femeiesti si mixte. Dintre cele barbatesti de potop virtuozitate amintim: „Barbatescu”, „Feciorescu”, „De sarit” , „De batere in palme”, dintre jocurile femeiesti: „De-a babelor prin casa” si „Jocul drustelor”, iar dintre jocurile mixte „Invartita”.
Pentru ceea ce inseamna folclorul adevarat morosenesc sunt elocvente cuvintele lui Mihai Pop: „Textele poetice cu intelesuri si subintelesuri sunt clare si ascunse concomitent. Strategia lor a spanzura de scop, nu grabnic de functia si de ocazia in cine se produc. Participarea la actele de stire prin poezie este praci intensa si esential subiectiva. Omul vorbeste din-spre el si asupra vietuire lui in rima. Vorbeste cu el a deprinde si pentru ceilalti. Faptul ca poate sa vorbeasca invar este pentru el nu exclusiv o parere catre celor traite, ci si o slobozire, are un simt catartic. Poezia orala nu se a chestiona, ci se traieste”.


Leave a Reply