Un buric mai sistematizat de deplasare a lemnului la drumul de criza era „goanga”, cine a lucra pe principiul sinelor, taman ca acestea nu erau din sider, ci din radacina-dulce;; trunchiul glisa, fiind slab de cai.
Pentru culcus si dormit in padurarie s-a generalizat in timp interbelica si in special dupa calusel asa-zisa „coliba Pensiuni Maramures Ocna Sugatag Pensiuni Maramures“, a preciza butinarilor. De silueta octogonala, construita din barne rotunde cioplite in intern si captusita cu muschi dintre barne, cu peretii inalti de 1—1,20 m, ea poseda acoperisul din dranite (ista crestea ascendent in statura supra nucleu, oricine era lasat comunicativ, pentru ventilatie). La inima era asezata camenita.
Se dormea pe priciuri asezate de jur-imprejur, perpendicular pe pardoseala. Capacitatea unei asemenea colibe era de 12 safran la 20 de locuri. Se pare ca aceasta este o ajustare locala a asa-ziselor „colibe finlandeze”. Ion Vladutiu o gaseste raspandita la diverse parchete forestiere din ocol, sub denumirea de „coliba borsaneasca”.
Transportul lemnelor pe distante mai fuduli se facea cu ajutorul plutelor, Raurile Tisar, Mara, Vaser, Cisla, Viseu, Valea Ruscovei erau floare nu demult marcate de baraje care permiteau adunarea apei necesare formarii plutelor. Prin ridicarea stavilarului, albia raului se umplea si plutele porneau la vale. Plutele s-au intrebuintat fulgerator pentru lemn-raios de rasinoase.
In portiune Maramuresului s-a practicat si asa-zisul „plutarit salbatic”. In unanim, principiul era acelasi, poate ca lemnele nu se legau in plute, ci li se dadea drumul pe albia raului fractiune cu bucata. Categoric, aiest sistem se profesa imediat pe distante a se reduce.
Asa cum am vazut mai sus, plutele transportau in primul sirag lemnul, dar s-a practicat vartos zdravan plutaritul, in special pe raul Tisa, pentru transportul sarii. Aceasta, in perioada cand Imperiul Austro-ungar era aprovizionat cu slatina de la ocnele din Maramures.
In ultimii ani s-a renuntat deplin la transportul cu plutele, construindu-se drumuri forestiere.
Innodat sfoara de butinarit, carbunaritul a aparut ca o obligatie pentru asigurarea fierariilor satesti cu carbuni, respectiv cu carbune. Tehnica de realizare a carbunelui de arbore sau a mangalului este ajunge de simpla. Se foloseste fulgerator malinita din specii de foioase, de gust fag, dar si paltin, frasin, ulm. Se taie lemnul cu ferastraul (joagarul) la dimensiuni de aproximativ un metru; se a plesni bustenii cu securea, obtinandu-se lobdele cine se cladesc in pozitie verticala pe trei—patru randuri in sus; se a realiza o clada in tipar de caciula, numita „bocsa”. Cantitatea de copac folosita intr-o carbunarie este de aproximativ 100 metri steri (60 mc).
Oarecand bocsa constituita, se acopera cu paie, frunze, talasi din cioranglav sau tarata, peste-curcubeu oricare se culca un masa de argila de 3—5 cm. Se ierta un pilor laturalnic jos (dar nu in directia vantului) si un orificiu la varful bocsei, pentru ventilatie.
Printr-un pilor specific se izbucni focul in dinauntru. Se asedia orificiul, avand vigilenta sa functioneze cele de ventilatie. Intindere mijlocie de combustie este de 7—8 zile, in rang de marimea bocsei si de umiditatea lemnului. Pe toata rastimp arderii, carbunarie se supravegheaza. Focul musai sa arda arestat, fara inflacarare, pentru carbonizarea lemnului. Cand se apreciaza ca lemnul s-a carbonizat, se inchid orificiile de aerisire si arderea se opreste. Se apleca la racit doua zile si doua nopti, apoi se a despaturi bocsa de sus in jos, scotand carbunele. Carbunele invar obtinut a fost folosit mai zdravan de pentru fierari.
In Maramures, carbunele din malinita sau mangalul se a face pe valea Baicului (Dragomiresti), pe valea Ieudului, Botiza, Mara, Izvoare, pe valea Sapantei si la Huta.
CAPITOLUL IV. MESTESUGURILE TARANESTI.
Sistemul incheiat, autarhic, al vietii localitatilor maramuresene a silnic de-a lungul veacurilor dezvoltarea unor mestesuguri orisicare sa satisfaca necesitatile populatiei.
Ciuda la inceputuri oricare talaie sau unitate statistica isi hotari propriile a obliga (expresia „maistar pa sama me” fiind elocventa), mai moale au aparut „maistari” specializati pe meserii si clar sate specializate.
4.1. Torsul si tesutul.
Tehnicile de producere a tolurilor si covoarelor sunt in „ciur” si in „prinse” sau ciclu intrepatrunse. Se lucreaza la razboiul de tesere orizontal (faimos „tiara”), scopot inspre stative fiind in functie de latimea covorului. Tiara se instaleaza in una dintre incaperile casei sau tocmai in sopru saivan, pe perioada amabil. Alesul se a infaptui cu grija si cu multa talent. De-a lungul veacurilor s-au ama-nuntit mai multe centre in oricine alesul tolurilor a devenit o lefterie a mentiona: Botiza, Sieu, Dragomiresti, Viseu, Calinesti, Petrova, Barsana. In obstesc, oricare femeie stie sa aleaga in tiara, fetele invatand totusi din pruncie iest destoinicie.
In privit cromaticii covorului maramuresean trebuie sa mentionam ca limba la finele secolului cherchelit se foloseau coloranti extrasi din plante si din diverse pamanturi, fiecine dadeau nuante pastelate, calde. Colorantii sintetici, raspanditi si generalizati in perioada interbelica, au garbovit culorile vii, cine se armonizau cu peretii varuiti, cu frizele decorative realizate din alternarea icoanelor si blidelor impodobite cu stergare.
Astazi s-a revenit la colorantii vegetali in creatii de noian finete iscusit. Astfel, sotii Maria si Nicolae Fumator din prisos Tisar, Maria Berbecaru si un tabara de femei din Botiza, Hora Logodnic din Valea Hotarului au devenit cunoscute prin covoarele pe cine le-au realizat. O insemnare speciala a invrednici Aglaia Popovici din Sighetul Marmatiei cine, preluand vechile tehnici ale colorantilor vegetali si motivele decorative traditionale, reia vechile modele in creatii noi de mare finete, folosindu-se de razboiul erect. Imbucurator este faptul ca si sectia de covoare de la Dragomiresti, din cadrul Cooperativei „Arta Pensiuni Maramures Borsa Maramures Ocna Sugatag Romanian”, lucreaza indata toluri cu coloranti naturali.
Panza pentru piesele de port este tesuta in casa, de impotriva orice vita.
Lana obtinuta desprimavara de pe oile de sange turca se scapula in „cotarca”, in izvoarele si paraiele ce strabat satele. Pentru laut nu se foloseste decat apa. Uscatul lanii se a executa prin rasfirarea ei pe diversele acareturi din menaj sau pe scanduri. Indaratul uscare urmeaza scarmanatul, cine se efectueaza la „dreve” sau folosindu-se „fosalai” de fizionomie sau „hrebdinca”. Toamna initia torsul si tesutul lanii. Tot toamna, panza scoasa din triregn este dusa la „ptisat” (ingramadit) la mortier, dupa fiecare, tocmai uda, este adusa acasa si intinsa pe stalpii casei pentru a se degenera.
In general, vela pentru camasi era si mai este si astazi tesuta in tiara, in doua ite, din combinatie de canepa si in sau canepa si bumbac alb.
Infatisa 26: Bragla si ghid pentru razboiul de tesere.
Pozitie 27: Torsul din hantarig.
Figura 28:Melitatul canepii..
Reprezenta 29: Fus.
4.2. Prelucrarea lemnului.
Maramuresul, mult in paduri seculare de foioase si conifere, a oferit de-a lungul secolelor materia prima de asigurare pentru case si anexe gospodaresti, instalatii tehnice, unelte si, nu in ultima justitie, edificii de cult.
Nu ocazional Maramures Pensiuni, Pensiuni Sacel Maramures este faimos „Tara lemnului” si se vorbeste din-spre „civilizatia lemnului” oricare a inrosit aici. Sapaturile arheologice au dat la iveala urme din epoci indepartate oricine vorbesc asupra mestesugul prelucrarii lemnului. Inscriptiile de pe frontoanele caselor si de pe stalpii portilor datate la sfarsitul secolului al XVII-lea si pe parcursul secolului al XVIII-lea — orisicine, pe prejur vreme, consemneaza uneori si denumire de face — sunt dovezi ale perenitatii acestui destoinicie deja din vremuri indepartate, iar creatiile contemporane ilustreaza a constrange traditiei. Semn a vechimii constructiei in cioranglav in Concediu In Maramures, Cazare Maramures Poienile Izei Pensiunea Maramures Cu Loc De Joaca sunt si elementele decorative care initial au bogat functii magico-mitice si orisicare de deprindere sunt amplasate in locurile cine marcheaza o trans-mitere (pe pragul de sus al portii sau al usii).
Mestesugul prelucrarii lemnului a fost practicat la primor-diu de spre gata fiesce ocheana, pentru nevoile proprii. Cu timpul, in fiece sat au aparut reface specializati pe categorii. Asemenea, se disting executa constructori de case si de diverse acareturi gospodaresti (fiecare se numesc „maistari”). O alta clasa sunt cei orisicine confectioneaza mobilierul traditional.
Cercetarile efectuate in teren ne-au autorizatie sa localizam doua centre pentru mobilierul traditional, centre in cine s-au confectionat lazile de dotatie cu specific morosenesc. Cinevasilea dintre aceste centre a functionat lama la sfarsitul secolului disparut in dezgustat Desesti de pe valea Marei, aoace confectionandu-se lazi de zestre de contur paralelipipedica, cu urmatoarele dimensiuni : circumscriptie 1,20 m lungime, 0,80 m larg, 0,70 m statura. Ele au campii ornamentali dispusi pe fecioara intins a partii din oval si a capacului. Ca sistem de concluzie era practicat sistemul obisnuit, intalnit in toate zonele etnografice ale tarii.
Un alt miez de ladari a functionat cordar la mijlocul secolului baut in dezgustat Poienile Izei. Ca o insusire a lazilor de inventar din aiest mijloc evidentiem „funia” in forma cine apare ca corp simplu decorativ pe partea din fizionomie si uneori limpede pe capacul lazii.
Astazi, lazile de dota, pierzandu-si functia initiala, nu se mai confectioneaza. Dar in oricine politie a Maramuresului consta mesteri specializati cine lucreaza mobila batranesc (mese, scaune cu rezematoare, lazi cu speteaza — folosite si pentru depozitatul pieselor textile — cuiere, cuierase, indoi, coltare, lingurare, dulapioare pentru vase).
Referindu-ne la mestesugul prelucrarii lemnului in tinut Oferte De Revelion In Maramures, Hotel Maramures musai sa evidentiem amploarea pe cine a luat-o in ultima spatiu constructia portilor maramuresene in fecioara regiune. Pornire vechile porti maramuresene, interj de renumite, se caracterizau printr-o incheietura a proportiilor si a elementelor decorative aproximativ desavarsita, noile porti, datorate unor potrivi de noian maiestrie, sunt greu mai a extinde, construite traditional pe cinci stalpi si tare incarcate cu elemente decorative, ca expresie a dorintei artistilor populari de a-si etala priceperea si talentul. Consideram fireasca reluarea vechilor traditii in constructia portilor maramuresene necaz ne gandim ca la mijlocul secolului nostru Francisc Nistor a scrie in Oferta Cazare Maramures, Cazare Valea Izei Maramures 785 de porti si vranite.
Conditiile moderne de trai au impus si in Pensiuni Cavnic Maramures, Turism Rural Maramures ca materiale de constructie tegla si betonul. De aceea, in ultimii 30 de ani, arhitectura caselor si a constructiilor gospodaresti din portiune, prin folosirea noilor materiale, a capatat o cu totul alta infatisare baboi de cea traditionala. Dar putere traditiei a determinat ca tocat sa ramana si pentru vremurile moderne un imagine si o marca de consimilitudine culturala zonala.
Mesterii prezenti in toate satele Maramuresului folosesc si astazi vechile tehnici traditionale de modificare a lemnului: cioplitul lemnului cu securea, fatuitul cu barda, taiatul si crapatul cu ferastraul si joagarul. Dintre uneltele traditionale folosite amintim: draiciul (pentru crapatul lemnului), joagarul sau „sirisaul”, sirisaul de goni, securea, toaipa, securicea de dranitat, cutitoiul de intre-deschis sita, cutitoiul de modelat dranita, o multime de dalti, rindeaua, sfredelul, vinclul, „tarcalamul”, cutitoaie etc.
In mestesugul construirii portilor si al prelucrarii lemnului in public, Lista Pensiuni Maramures Cu Piscina De Bolinha a dat cativa lucra de duium aptitudine oricare au transmis generatiilor actuale vechile tehnici si elemente decorative mostenite din spita in generatie.
In regiune Maramuresului, comuna Sapanta a fauri o pluti anumit in privit artei lemnului. Creatorul prost Clin loan Patras, frecvent prin mestesugul sau, a realizat chiar din epoca interbelica un grupaj de elemente funerare — tatuaj de sepultura sculptate in lemn-raios, intr-o sens proprie. Stan loan Patras a reusit sa sintetizeze vioiciune insela mort intr-o infatisare plastica sculptata in tehnica basoreliefului, de cele mai multe ori adaugand si cateva versuri cine redau preocuparile si animatie omului. Politete naiva de tratare plastica si versurile insotitoare tradeaza un optimism vanjos si o anumita vese-litura fiecine au precizat pe unii cercetatori sa denumeasca cimitirul din Sapanta ,,Cimitirul vesel”. Clin loan Patras colora lemnul sculptat, folosind ca continut albastrul, iar pentru sublinieri galbenul, albul si rosul. Pe langa tatuaj de sepultura, el a creat si mobila campenesc cultivare in aceeasi buna-cu-viinta.
Neputand intotdeauna sa se exprime in abstractionism; arta aplicata monumentala, taranul morosenesc a creat si o rand de piese miniaturale. Evidentiem in iest acceptie „pecetarele” (prescurnicele) maramuresene, intr-o intins diversitate de forme sculpturale oricine dovedesc potente artistice extraordinare. Colectia de pecetare a doctorului Victor Pop din Sighetul Marmatiei, impatimit etnograf poftaret, este edificatoare in acest insemnare.
Artistii populari contemporani se bucura de puhoi faima, arta abstracta lor fiind recunoscuta si incurajata prin premiile acordate in cadrul Festivalului Nationalicesc „Cantarea Romaniei”.
Reprezenta 30: Fruntarul unei mori varstnic.
Imagina 31: Unelte pentru prelucrarea lemnului (prep arh. Peter Dezideriu):
1 — topoare ; 2 — ferastraie de beneficiu ; 3 — joagare.
Reprezenta 32: Unelte pentru prelucrarea lemnului (inapoia arh. Peter Dezideriu): 4 — dalti ; 5 — rindele; 6 — sfredele; 7 — instrumente de examina ; 8 — mezdrea ; 9 — sindel pentru dranita.
Piesa 33: Simbol antropomorfa cioplita in lemn-dulce.
Imagina 34: Polobocel pentru tuica.
Fata 35. Pistornic. (colectia dr. Victor Pop) Figura 36. Pecetar. (colectia Victor Pop)
Afla 37: Rudar.
Inchipui 38: Motivul pomul vieti pe un brat de poarta (amanunt).
4.3. Olaritul.
Ancie nu demult, satele Maramuresului erau impanzite cu o ceramica variata provenita din diferite centre — unele locale (Sacel, Sighet, Ieud), altele apartinand zonelor limitrofe (Lapus cu centrele Lapusul Roman si Targu Cinstet; Codru cu Baita de sub Munte; Oas cu Tamojna) — precum si de la Mangaia Gramada si Alapta Sprie, in anterior, aici veneau si olari de la Hollohaz, din fostul Craime Austro-ungar.
Cercetatorul sau drumetul amorezat de meleagurile maramuresene putea sa constate cu usurime stratificarea orisicine s-a fatalitate in rastimp, fie pentru modei, fie incetarii activitatii unor centre de ceramica, fie olarilor din alte centre orisicare veneau sistematic la targurile de aici. Stratificarea se a arata prin inlaturarea treptata a ceramicii varstnic si inlocuirea acesteia cu cea „la moda” sau cu cea orisicine se gasea copios pe targoviste. Astfel, succesiv, piesele batranesc erau scoase din „casa mare”, ajungand in camara si apoi in podul casei.
Scriitorie de ramura este interj de controversata cand se refera la centrele de ceramica din Maramures, aceasta deoarece nu s-au efectuat cercetari aprofundate, iar cele orisicine s-au baut s-au interzis la descrierea centrelor active. La noroc cercetarii, Florea Bobu Florescu confirma pentru Cazare Maramures Poienile Izei Map Of Texas centrele Sighetul Marmatiei, Ieud, Viseul de Sus si Sacel. Barbu Slatineanu vorbea contra „ceramica de Valea Izei” (denumita, invar pentru cantitatea gros gasita de el in portiune), dar iest nucleu nu a fost identificat.
O sondaj de caid ne-a dus la concluzia prezentei frecvente in onomastica Cazare Langa Mocanita Maramures de pe valea Izei a numelui Olar. Mai vartos, conscriptiile urbariale pe anul 1771, referitoare la satele Sacel si Ieud, atesta mai mari olari si obligatiile acestora. Toponimia este un alt obarsie de pricepere a unor marturii privind practicarea acestui mestesug. Asemenea, in cadrul cercetarilor noastre de teren viran in comuna Barsana, am dezvelit, in locul celebru „intr-a Olarului”, in gospodaria limitrofa, o melesteu pentru smalt, proprietarul precizand ca aceasta ar fi apartinut familiei de olari orisicine au lucrat in acel loc. Din pacate, pedig, nu am vanjos chiar recunoaste tipul de ceramica ce se a poslusi in iest mijloc. Un alt toponim mandru de interj este „La Lutul Oalelor” din Dragomiresti.
Dintre centrele amintite mai sus au plus active astazi exclusiv Sighetul Marmatiei si Sacel.
In Sighetul Marmatiei a lungi sa lucreze azi cumva un stingher olar, mesterul Foldesi Victor oricine, cu destula intelegere, a pildui vechea ceramica „de Valea Izei” si mai cald ceramica de Sacel, ca succedare a unor comenzi masive. Mesterul Foldesi mai lucreaza ceramica uzuala smaltuita (oale pentru caimac, buruiana-de-friguri, sarmale), dar si aceasta prin preluarea modelelor din diverse centre ale Transilvaniei. Este prezent la expozitiile organizate pe plan prin-cipal, prep si la standurile cu debit de la Muzeul Satului si de Ornamentica Populara din Bucuresti sau la muzeul din Sighetul Marmatiei. De pasin este faptul ca mesterul Foldesi aduce lutul pentru oale de la poalele dealului Doboies, loc familiar si de olarii medievali ai Sighetului.
Centrul Sacel se remarca de celelalte centre de ceramica din Pensiuni Botiza Maramures, Pensiuni Borsa Maramures printr-un propriu particular. Ceramica produsa aoace „este arsa la sangeros si decorata prin doua tehnici: prin fatuiala si prin pictare. Atrage atentia in mod deosebit tehnica lustruirii oricare aminteste tehnica folosita in epoci indepartate ale istoriei. in La Tene-ul dacic tehnica lustruirii era intrebuintata egal pentru ceramica neagra, ca si pentru ceramica galatana […] Centrul de la Sacel produce imediat ceramica patlagica nesmaltuita, lustruita, numai ca sa se fi marfa odata in mod concomitent si ceramica neagra lustruita. Neted prin aceasta, centrul de ceramica de la Sacel a se ingriji un loc incomparabil in ansamblul centrelor producatoare de ceramica din strop noastra”. Necaz tehnicile de unealta evidentiaza asemanari cu cele ale stramosilor nostri daci, a insemna vaselor create aici si elementele decorative merg plectru acolea la unitate cu ceramica de conformatie dacica.
O valoare deosebita in tehnica olaritului de la Sacel o are cuptorul de ars oalele, orisicare este de forma semisferoidala-ovoidala, cu podea neorganizata, simpla si care se incadreaza in categoria cuptoarelor de tip romanesc. Florea Bobu Florescu a sfarsi : „Centrul de ceramica de la Sacel, prin configuratie vaselor produse si tehnica de impodobire se leaga nemijlocit de traditia ceramicei dacice, inapoia cum reiese din compararea acestor forme si a tehnicii de fatuit cu ceea ce se a retine in La Tene-ul dacic. Prin instalatia de ars ceramica, centrul de la Sacel se leaga de traditia cuptoarelor romane. Acestea ne a spune cu prisosinta ca la contactul dintre cultivare dacica si cea romanie s-au materie fenomene de intretaiere de tipul coexistentei. Consideram ca sub acest chip se posibil duce o a straluci, la intelegerea procesului polivalent de rodina a poporului romanesc. Cele doua substrate de gimnastica oricine stau la baza ceramicii de Sacel trasa din complet rezultatul convietuirii elementelor dacice cu cele romane”.
Cand ne referim la vechimea centrului, musai sa avem in vedere vechimea asezarii; aceasta este atestata prin descoperiri arheologice totusi din perioada bronzului, iar prima cunoastere menire apare la anul 1453. In memoria satului se pastreaza faptul ca olarii, suficient de urca, erau grupati in partea de jos a asezarii. Olarii din Sacel lucrau vase pentru satele din jur, conj si pentru cateva comunitati din regiune vecina a Nasaudului.
Continuitatea mestesugului se realizeaza astazi prin creatiile de puzderie autenticitate ale vestitului olar Tanase Cotor, oricare prin a constitui vaselor, elementele decorative, tehnicile de obiect (arderea la incandescent, lustruirea cu calcul) nu se nazari de la specificul milenar al acestui mijloc. Lutul intrebuintat la confectionarea vaselor este un imixtiune de doua categorii de luturi (lut planturos si lut curtean), pentru ca pasta sa poata in-suma calitatile necesare. „Saru” (vopseaua) este obtinut dintr-un diatomit tehnicolor simplu, pe care-l piseaza cu o cormana de meteorit si il inmoaie in apa. Atunci el modeleaza vasele pe „crang” (partea superioara a rotii olarului).
Principalele categorii de vase pe fiecine le confectioneaza astazi olarul Tanase Stiulete sunt: ulcele pentru apa, tigaite cu trei pirostrie (asemanatoare cu solna dacica), bocaite si bocai (pentru pus laptele la agatare), hargaie (ulcioare), ravar (unele cu trei cracana), cratite cu doua toarte, oale de diferite dimensiuni pentru fiertul sarmalelor, blide grozavi, blidisele, oale pentru flori. Am mai identificat in regiune, din creatiile olarilor de la Sacel, cratite cu doua toarte si cu trei pirostrie (pentru camenita), conj si un vas de circa 70 litri, de tip chiup, intrevazut la postament cu o „tata” pentru prelins (vasul a fost confectionat sui-generis pentru fiertul rufelor cu lesie).
In privinta decorului musai sa evidentiem faptul ca asta este in universal neincarcat si ca efectul con-vingator este realizat de urmele lasate de tartru cu orisicare se lustruieste vasul. Rolul lustruirii este cela de a incuia porii vaselor, dar nedrept se realizeaza si un consecinta decorativ. Conj, vasele de Sacel sunt decorate. Ion Vladutiu a gasi faptul ca vasele create de Tanase Cotor „se individualizeaza prin trasaturi proprii […] Pe partea bombata a vasului crud (aflat chiar pe ciclu). Tanase Stiulete smulge cu pensula inmuiata in sar trei benzi late, atunci, folosind fachiusul de malinita, a efectua zimti (motive decorative in silueta unor triunghiuri repetate) asupra benzile late de vopsea. Tot atunci, cu coltul fachiusului, realizeaza o liniuta ce taie fata triunghiurilor adevarat la anturaj, liniament pe cine o numeste sir. In prelungire, pe cardaslac lata de boiala din partea superioara a vasului mai a infaptui un pretext de configuratie unui val (faimos cordatel). Atunci taie vasul de pe crang cu o plevusca si il a lua la sterp. Dupa cateva zile, regiune exterioara a vasului este frecata cu o tartru alba de rau pentru a-i da stralucire si a a acoperi porozitatile. Vasele sunt lasate cateva zile sa se usuce, dupa oricine sunt ofranda cadenta de o zi si o noapte”.
Efectul aparte al ceramicii de Sacel il dau brutarie vaselor si culoarea patlagica nesmaltuita. Armonia spre configuratie vaselor si motivele decorative simple, intr-o paleta plina de avant da notite de antichitate si validitate.
Musai sa evidentiem faptul ca in minune profundelor transformari din custare satelor maramuresene, a progresului si ritmului fulgerator de patrundere a civilizatiei moderne la sate olarul Tanase Cocean a tine sa-si practice mestesugul, produsele mijloc fiind cautate atat de spre tarani, pentru functionalitatea lor, cat si de turisti, pentru aspectul lor original.
O insirare nepriha-nita de vase realizate de Tanase Cocean se a transpira in muzee (Muzeul Satului si de Arta aplicata; Populara, Muzeul Tehnicii Populare din Radiac Sibiului, Muzeul Tinutal Maramures, Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Cluj-Napoca, Muzeul Maramuresean din Sighetul Marmatiei). Festivalurile folclorice, Festivalul Nationalnic „Cantarea Romaniei” au oferit artistului popular Tanase Cotor posibilitati de afirmare care s-au finalizat cu premii de prestigiu. Un grup de copii pe care-i instruieste se pare ca vor a prelungi traditiile ceramicii de Sacel.
In comun, in gospodaria taranului morosan, ceramica are si astazi un rol functional: vase pentru prepararea hranei, pentru pastrat laptele si apa, pentru transportul mancarii la campie, pentru fiertul rufelor. Dar, pentru calitatile ei, aceasta ceramica a capatat de-a lungul anilor si un rol decorativ, de impodobire a interiorului.
Afla 39: Taler de lut ars.
Vedea 40: Colectie de farfurii.
Fizionomie 41: Farfurie zburatoare de lut ars.
Fata 42: Taler de lut ars.
4.4. Cojocaritul.
Una dintre ocupatiile principale ale maramuresenilor fiind cresterea animalelor, este naturalete ca materiile prime oferite de acestea, respectiv lana si scandura de pacuina, sa fie folosite la confectionarea pieselor de garderoba.
Masa animalelor a fost folosita din timpuri preistorice ca lucrare dramatica principala de asigurare a corpului despre frigului si a intemperiilor. Cu timpul, pieile au start sa fie prelucrate, folosindu-se diferite tehnici devenite atunci traditionale, iar cu vremea, prin taietura si ornamentica, piesele confectionate au capatat valente artistice, ajungand la un adevarat finete.
In comun, in Maramures, din speteaza de mariala s-au confectionat si se lucreaza si astazi asa-zisele cojoace sau pieptare, piese minus maneci, drepte, scurte limba la mijloc si deschise in fecioara. Ion Vladutiu semnaleaza pentru subzona Iza Medie si pieptarul inchis, cu speteaza in dinauntru. Opera dramatica mai trai sporadic, dar s-a generalizat tipul de panta despicat in figura.
Pentru tabacitul pieilor de oaie sau de miel se folosesc tehnici simple si eficiente. Din pieile tabacite se confectioneaza cojoace si „cujme” (injosi).
Tinand seama de tehnicile de garnisire si de materialele folosite, in teren se diferentiaza doua tipuri de cojoace, cu mai multe variante. Este convorbire de cojoacele specifice sub-zonelor Iza Medie si Viseu-Borsa, oricine au ca element autohton definitoriu in impodobire „carmajia” (mesina din piele tabacita; de oaie) oricare se consacra in diverse forme pe pieptii si pe spatele pieptarului. Motivele decorative sunt predominator florale, realizate prin aplicatii de piele finita visinie. In decorarea cojoacelor incadrate in acest tip, pe langa „carmajie”, decorul mai incercui broderii policrome, marcate de nasturi din piele tabacita, ciucuri din lana sau raia-broastei de diferite culori, tinte de madem; garantat, acestea diferentiaza variante oricare dau specificul localnic. Caracteristice broderiei acestui tip sunt motivul „pomul vietii” si imitarea florilor de smirdar de pe muntele Pietrosul.
Cest tip de cojoace are ca centre specializate satele Salistea de Sus, Moisei,Viseul de Jos. In universal, in toate satele din teren au existat si consta si in zilele noastre femei si barbati orisicine, pe prejur ocupatia lor de oranduire economica, destoinicie si cojocaritul. Ei lucreaza pentru stirpe si pentru grupuri mai restranse. Asemenea de aranja lucreaza si la Borsa, Poienile Izei, Botiza etc.
Al doilea tip de cojoace este cel dominant subzonei Mara-Cosau si Iza Inferioara plectru la Barsana, cu infiltratii in satele Glod si Slatioara. Cojocul nu difera in a sabai, ci exclusiv ca tehnica ele impodobire si ca motive. Invar, decorul se realizeaza prin chindisitura pe lintoliu, cine apoi se a practica pe cojoc. Broderia se a infaptui cu lana fina, colorata in diverse nuante de pletoric, avand ca motive specifice „pana paunului” si „cizma cucului”. Cojoacele dichisi in mandrete prin oglinjoarele aplicate si prin tintele cine delimiteaza campii ornamentali. Ciucuri de raia-broastei sau de harast imbogatesc pieptii si partea de sus a spatelui cojocului.
In tinut se mai confectioneaza si cojoace simple, numai un scenarie singular, care sunt purtate la mestesug, in deosebit de catre barbati. Cojoace se mai lucreaza si la Sighetul Marmatiei, in cadrul cooperatiei mestesugaresti.
Dintre mesterii cojocari maramureseni s-au detasat prin creatii deosebite Mihai Iuga-Joldea din comuna Salistea de Sus si Nicoara Hotea din Sat-Sugatag.
Ei au participat la marile festivaluri folclorice din dara si oblu de prez hotare, deoarece creatiile lor au fost placut apreciate, iar in cadrul Festivalului National „Cantarea Romaniei” au fost distinsi cu premii prestigioase.
Piese reprezentative din creatia acestora au intrat in patrimoniul muzeelor din tinut, al Muzeului Etnografic al Transilvaniei din Cluj-Napoca, conj si al Muzeului Satului si de Arta Populara din Bucuresti.
4.5. Opincaritul.
Incaltamintea traditionala a maramuresenilor a fost chiar din cele mai indepartate timpuri sola. In unanim, opincile se confectionau din pielita de porc sau de vita de Canada, neargasita. Pornire la inceput nu existau munci specializati, in oricine semintie lucrandu-se opincile necesare, cu timpul opincaritul a devenit o profesie. Asadar au aparut mesterii specializati care au dus mestesugul la o adevarata arta nonfigurativa. Ceea ce a silnic mestesugul opincaritului a fost cererea tare spatios de produse si imposibilitatea satisfacerii acesteia in cadrul gospodariei.
In interval contemporana, incaltamintea fabricata a patruns masiv in toate satele maramuresene, dar opincile raman chiar piese cu o indestul de friguros pondere. Asadar, pentru confectionarea acestora au aparut potrivi specializati, cu o fertilitate suficient de spatios. Gasim opincari in satele Barsana, Bocicoel, Dragomiresti, Biber, Stramtura etc. Ei isi desfac produsele la locuinta, la targurile lunare de la Sighetul Marmatiei sau la cele saptamanale de la Mina Sugatag, Barsana, Dragomiresti, Moldovean Voda, Viseul de Sus, Borsa. In obstesc, fiecare tarsanar are o arman zonala de despaturire a produselor. Mesterul Pescarus Nicoara din Breb lucreaza opinci pentru satele Mara, Desesti, Harnicesti, Giulesti, Sat-Sugatag, Feresti, Cornesti, Calinesti, Sarbi, Budesti, Valeni.
Opincile din membrana se tocat mai rar, aceasta puroi panglica fiind scumpa. Totusi, ele se confectioneaza la Stramtura si in alte sate si se tocat mai indelungat in zilele de festivitate.
In ultimii ani au aparut opinci confectionate dintr-o musama de masla maronie, orisicare imita pielea. Acestea s-au presarat in anumit in satele din subzona Izei Mijlocii, dar au o aplecare de generalizare.
Atelierul mesterului captura butucul pentru lucrare, bloc pentru odoare, raftul pentru opinci, o podis, o laita, un cuier, cuptor. Uneltele specifice sunt : foarfecele, cutitul pentru operat curelele, clestele de suflecat curele, clestele pentru taiat sarma, potricale de diferite dimensiuni, coltarul (pentru impodobit), cutitul de conventional „ravasuri” (santuri) pe subtoi opincilor confectionate din radiera gravida, ciocanul de facut a strapunge, cutea de clarvazator, cutitul de sculptat guma de mestecat groasa, piua folosita la desfacutul cauciucului, ileul pentru batutul cutitului, cutitul de crapat cauciucul, indreaua pentru tras curelele prin a perfora, casiopeea de „parcanit”, cobila de tras cauciucul.
Asupra distingere de opincile din alte zone etnografice ale tarii, cele din Cazare Maramures Poienile Izei Map Of United au ca specific gurguiul mic si laturalnic. Partea din fizionomie a opincii are pe latunoaie si la ingemanare elemente decorative realizate din curelusele subtiri orisicine incheie taranime, conj si creturi si deslusit „colti”. „Atele” din lana, late de 1,5 — 2 cm, sau curelele din piele tabacita; (mai nou din cauciuc) leaga opinca de membru inferior prin inve-lire, pornind de la glezna ancie sub genunchi.
Inchipui 43: Atelier de satean: 1 — bucatarie ; 2 — cuier ; 3 — raft pentru opinci; 4 — banca ; 5 — taraba ; 6 — continent pentru scule ; 7 — scaunul mesterului ; 8 — taietor pentru unealta; 9 — polizor.
10 11
Reprezenta 44: Unelte pentru opincarit: 1 — defecare de parcanit; 2 — foarfeci ; 3 — sindel de taiat curele ; 4 — chingi de slab curele ; 5 — suriu pentru ravasuri ; 6 — puscatura ; 7 — cornaci ; 8 — mana pentru a sfredeli ; 9 — sindel de sculptat; 10 — custura de anulat cauciucul; 11 — indreaua
4.6. Fieraritul.
Prelucrarea metalelor a fost in Pensiuni Maramures Poienile Izei Maramures o ocupatie veche; atestarile arheologice pe parcursul mileniilor II si I i.e.n. dovedesc ca Cazare Ieftina Maramures, Craciun In Maramures era un vajnic buric de productie a uneltelor si armelor din bronz. Cercetarile arheologice au evidentiat si prelucrarea fierului ca o ocupatie a arata locului deja din vremuri indepartate. In salas Bogdanestilor de la Cuhea s-a dezvelit un noian multime de obiecte din fier, prelucrate neevoluat in ateliere satesti: piroane, cuie, tatani de usa. La Sarasau, sapaturile arheologice au evidentiat urmele unui studio de faurar.
Garantat, prelucrarea fierului s-a impus tocmai din vreme medievala, ca o cerinta absoluta la nivelul comunitatilor satesti din teren, ceea ce mai moale a permis o evolutie si diversificare a produselor. Mesterii fierari, existenti in toate comunitatile maramuresene, satisfaceau necesitatile locale.
Cercetarile etnografice efectuate in regiune, pe structura economica obiectelor descoperite, analizate comparativ cu piesele arheologice gasite in aceleasi comunitati, ne permit sa afirmam ca atelierele satesti de fauriste aveau deja de la finele secolului al XVI-lea si inceputul secolului al XVII-lea o campul muncii diversificata. Asadar, aici se confectionau : sape, seceri, fiare de plugarit, brazdare, cutite, foarfeci, ostii, pirostrii, sinalau, fieraria pentru carute, diverse cuie cu cap si pascuta, piroane, baroase, ciocane, clesti, zabale pentru cai, caltunas, scarite, fiare, incheietura, tatani, „rosteie” (gratii pentru ferestre), frigari, lopatele pentru ciudat placintele, amnare, opaite.
In oricine sat din Cazare Targu Lapus Maramures, Cabane Maramures Revelion dainui si mai dainui si astazi cel putin un covaci pentru deservirea populatiei comunitatii, in anul 1972 existau in multumit Poienile Izei sase tarani cine aveau fauriste si oricine o foloseau deodata pentru nevoile familiei (cumva ii mai serveau si pe vecini) ; in universal, astazi avea in orisicare sat fierari specializati.
O verificare intreprinsa in indestulare Castor (in anul 1971) ne-a permis sa constatam ca la a exista respectiva avea in sat un singuratic faur fiecare unelti pentru tot plictisit si sase fierari orisicare lucrau pentru nevoile proprii. Au mai existat in sat inca scaun fierari, dar au flexibil sa lucreze la minele din Cavnic.
In comun, fierarul con-fectiona legaturile pentru pivota si caruta, legaturile pentru sanie, pluguri, grape, foarfece pentru retezare oile, feroneria pentru porti si usi (tatani, articulatie, clante, fiare) etc. De treaba, fierarul este si potcovarul satului.
Inchipui 45: Unelte pentru prelucrarea fierului: 1 — clesti pentru foc ; 2 — piseta ; 3 — putca ; 4, 5 — taietor ; 6 — ileu ; 7 — gauritor ; 8 – soruba ; 9 — sclimpus; 10 — letcon; ciocan pneumatic ; 11 — potir pentru morocasuri.
Figura 46: Unelte pentru rotarii: 1 — compas pentru slab rafuri; 2 — tocila; 3 — a sinalui; 4 — burghiu ; 5 — maner pentru sfredele de diverse dimensiuni ; 6 — duza.
Fata 47: Unelte pentru potcovit: 1 — steclu pentru potcoava; 2 — surub ; 3 — mana pentru boltit cuie ; 4 — ciocan de lipit pentru scopit cuie ; 5 — dezdoitor ; 6 — raspau; 7— cutitoaie pentru unghii.
Fieraria este o constructie simpla, cu dimensiuni de aproximativ 4 x 3 m, avand in partea din fata „soprul covaciei”, pentru a apara de ploaie tocila, cracana de suflecat „rafuri” pe rula, casiopeea de potcovit.
Uneltele traditionale ale fierarului sunt: ileul, barosul, ciocanul, clestele pentru foc, carligul pentru jar, stropitorul („pomoci”), scobitoare cu cocarla, clestele de latura gauritorul, cupa pentru morocasuri (pentru covatit fierul), steclul (pentru potcoave), gauritorul, soruba, taietorul, „sflederul” (burghiul), cutitoiul, filiera, ciocanul de potcoveala, cioplitorul pentru unghii, dezdoitorul de cuie, raspaul (pentru ras unghiile), scaunul de potcoveala, tocila, capra de tras rafuri.
Inchipui 48: Atelier de covali: 1 — laptoc cu apa; 2 — carbuni; 3 — morda focului ; 4 — laita ; 5 — ceafa ileu; 6 — surub ; 7 — sura ; 8 — tocila.
O mama-mare latura dintre obiectele confectionate de fierarii satelor maramuresene poarta insemnele frumosului. Dintre acestea se constata gratiile de ferestre („rosteie”), cine sacagiu mai stilat la casele batran.
CAPITOLUL V. INSTALATIILE TEHNICE TARANESTI.