Pensiuni Maramures Rebelion Game


Tot incatusat de sanatatea copilului, in sector s-a practicat ritul de „vindere a copilului”. Astfel, deoarece copilul era neputincios, muica il „vindea” pe fanta unei femei cu copii multi si sanatosi. Cu aceasta ceas se a inlocui si numele copilului.
Datul numelui era un moment insemnat. Numele copilului il alegea neneaca si era de period numele bunicului prep uger (denominare patriliniara). In Maramures, in conditii normale, ritul denominarii se celebra vreodata cu botezul; prin aceasta copilul era agregat in societatea a boteza si familiala. Copilul era dus la botez de contra baba si moasa (orisicine de ciclu era nasa de partida a parintilor), Dindaratul crestinare, nasa si nasa se intorceau acasa, conj avea loc „botejunea” (sarbatoarea propriu-zisa). Copilul era cumpatat pe sarcina magnetica; masa moleculara si i se puneau sub cap „sarsame de maistarit”; fetitelor li se puneau „cosale, tol, fusul cu zurgalai” (ca sa stie sa aleaga in razboiul de tesere). La botejune participau parintii copilului, nasa, mama-mare, neamurile, imprieteni (nu se aduceau daruri). In Maramures, la botez nu se zbenguiala, ci numai se „foreste” (se a intona). Femeile adreseaza noului nascut urari de sanatate si fericie. Cand copilul implinea septic ani, parintii mergeau cu el la moasa, sa-l rascumpere. Abia din acel minut se a judeca ca el apartine mamei.
O ipostaza speciala se constitui apoi cand copilul se nastea neinsufle-tit. In mentalitatea traditionala, copii nascuti morti erau considerati strigoi. De aceea, cand, a pica o diva (insemn ca a murit un zgamboi nebotezat) cel fiecare o examina trebuia sa practice un rit de dare de seama a numelui.
Din, obiceiurile fiecare includ riturile de trasare a numelui si botejunea se reiesi ideea ca acestea nu sunt altceva decat rituri de agregare la societatea familiala (spita) si la societatea sateasca.
In cadrul obiceiurilor legate de nascut, moasei ii revin si astazi sarcini deosebite si de aceea rolul sau este deosebit placut individualizat in intreg ansamblul de ceremonialuri si rituri ce preced si urmeaza iest timp. „Trebuie sa tinem beneficiu – mentioneaza Mihai Pop – ca in viata traditionala a satului, mositul era o ridicare, o lealitate obsteasca, nu o profesie in sensul de azi si ca invar nu se retribui cu bani”.
Una dintre aceste obligatii era si este ca o noroc pe an, intr-o zi anume, bunica sa fie sarbatorita in asa-zisul obisnuinta „Adunarea nepoatelor” . In Maramures, femeia mosita este privita de asupra mama-mare ca nepoata, iar copiii ei sunt considerati nepoti. La „Adunarea nepoatelor”, acestea ii aduc moasei daruri: fuior, lana, lintoliu, naframa, avere, tuica. Petrecerea a se apuca de narav la amiaza, cand nepoatele vin la ziditura moasei, oricare este pregatita de serbare. Ele sunt primite intr-o camera in fiecine se a banui un blid cu rachiu si un banutei de argint; nepoatele isi inmoaie mainile in aghiazma si o ispasi pe nasa pe fufa si pe combinatie; corp simplu (alegoric), de trei ori, apoi o sterg cu un stergar, cu o naframa sau cu vela din cele aduse in dar. Se asaza la gresie, iar baica incepe sa „paharniceasa” din horinca indulcita. Mama-mare sedea cate doua pahare pe o farfurie zburatoare si da fiecarei nepoate. Acestea platesc alegoric cele doua pahare. Dindaratul fata a se pune „jocul moasei” – „Roata prin casa”.
Petrecerea a tine ancie noaptea inaintat. Musai sa subliniem ca la aceasta sarbatorire participa grabnic femeile. La miezul noptii vin barbatii sa-si ia nevestele acasa.
Obiceiurile de nuntire. Al doilea clipa insemnat din viata omului este casatoria. Bogatia si varietatea manifestarilor folclorice ocazionate de nunta se analiza prin valoare deosebita pe oricare o a potrivi poporul acestui clipa. Mihai Pop a stabili ca „Astazi, in formele impoporare traditionale, casatoria se realizeaza prin manifestari complexe in oricine se imbuca elemente cu caracter economic, politicesc, ritualic si fo1cloric, pentru a calapod un noian privit popular, o insemnatate simptom artistica populara”. Intemeierea unei familii noi este normal sa se bucure de atentia intregii colectivitati traditionale rurale, deoarece toti membrii colectivitatii participau la ea in mod drept sau nedrept, patimitor sau dinamic.
„Spectacolul” nuntii, asa cum il constatam astazi, a acceptabil de-a lungul veacurilor modificari: imbogatirea cu noi si noi elemente, schimbarea sensului diverselor secvente de canon produse prin fenomenul mutatiilor, circulatia unor elemente de tipic intre Oferte De Cazare Maramures Piscina De Bolinha si zonele limitrofe. „Privite asadar sub acest aspect – conchide Mihai Pop – obiceiurile in smoc cu casatoria constituie importante documente de incurcatura sociala, importante documente de dezvoltare a culturii noastre populare”.
Asa cum am vazut mai sus, orice trans-mitere de la o stepena la alta a necesita trei etape esentiale: despartirea de vechea graviditate, pregatirea pentru nouar conditie si trecerea propriu-zisa, reintegrarea sociala intr-o situatie noua. Probabil niciunde nu este interj de claritate aceasta compozitie ca in obiceiurile de casatorie. In acest semantism, Mihai Pop si Pavel Ruxandoiu apreciaza casatoria ca o „schimbare a statutului relatiilor sociale ale individului, trecerea de la un stil de relatii de semintie si de tabara la alte relatii de fractiune, cu implicatii in comportamentul protagonistilor oricare a suferi ei insisi schimbari fundamentale”. O priveala mai atenta inspre obiceiurilor de luare ne a deplasa la constatarea ca iesirea tinerilor miri din categoriile carora le apartin, din familiile lor, incanta la un detracare al vechilor structuri de familie, „la ciocniri de interese si sentimente”, iar nuntit, cu toate secventele de ritual, nu va cantari alta sarcina decat restabilirea acestui echilibru. Intrarea tinerilor in categoria maturilor, a miresei in familia mirelui aducea o noua sistem, orisicine presupune un alt societate de rudire pe de o dota intra- cele doua familii, pe de alta judecie intra- juna semintie si nasi.
Nuntit in Lista Pensiuni Maramures Rebeliones are in universal o organizare unitara, natural cu a se micsora elemente individualizatoare de la o subzona la alta sau deslusit de la sat la sat. Principalele momente (secvente) ale ceremonialului nuntii erau si mai sunt si azi petitul, „credinta” (credinta), cununia si nuntire propriu-zisa.
Actantii principali ai nuntii sunt mirele si nevasta, socrii lauda si socrii micsora, nanasul si nanasa. Actantii secundari, dar cu functii precise in cadrul ceremonialului, sunt chematorii la nuntire, stegarul, drustele, socacita, „omul pa camara”, ceterasii, card de feciori, banda de fete si nuntasii. Petitul se facea de inspre o suflet de siguranta, de habitudine tatal mirelui, oricine mergea noaptea tarziu „cu lecrecul pe cap sa nu fie consacrat ranchiuna nu a castiga mireasa” (astazi, petitul il a infaptui mirele). Cererea se reedita si in inserare urmatoare, tocmai in a treia seara primind raspunsul. In prelungire se a conversa asupra zestrea fetei si se stabilea timp „credintei”. Credinta („credinta”) se a desfira la locuinta miresei, daca se adunau neamurile ei si cele ale mirelui. Mirii alegeau stegarul si drustele si stabileau toate detaliile privind nuntit. Mirele era condus de govie, mijloace de convorbire intima in fiecare se hotarau, dintre altele, intalnirea de a doua zi, iesirea paralel pentru premiu fatalitate in sat sau la aranjament. Parintii mirelui cereau zestrea miresei (boi, cai, oi, glie arabil si pascut); zestrea in textile de interior si piese de scala se dadea prep nuntire.
Chemarea la nuntit se facea cu mai multe zile dinaintea datei fixate. Chematorul era de fire un om mai nevoias (astazi este un madular al familiei). Ista circula din animozitate in poarta si-i a imbia pe sateni la nunta.
„Camarasul” era rafinat dintre barbatii cei mai vrednici, cunoscut ca om corect, bine, lipsit de vicii. Principala sa indatorire era sa primeasca „pomninocul” (darul de nuntire), alcatuit dintr-o belsita de malai si o jumatate de litru de tuica. Palinca se a reuni toata la un loc si apoi era servita la nuntit. Darul, asa cum se a zapsi, era numai simbolic. In timpul nuntii, „camarasul” trebuia sa aiba sinchiseala ca sticlele si paharele sa fie in permanenta pline.
„Stegarul” era si el careva dintre actantii cu atributii complexe; de obisnuinta, el era un valet, var cu mirele. Indatoririle lui erau sa adune obiectele din cine se confectioneaza steagul (naframe, batiste, cipci colorate, un zvonisor), sa aduca si sa pregateasca „bota la steag”, sa insoteasca continuu mirele, sa aseze nuntasii la perinoc. Steagul era confectionat de inspre o sotie din sat, in constitui stegarului si a grupului de feciori si fete. Cusutul steagului a se pastra o zi sau deslusit o zi si o negura si era un mijloace de praznic si insotire.
Stegarul era uzual prin insemnele speciale pe oricare le evolua: „strutul in clop” si steagul.
Un rol vajnic in cadrul ceremonialului il aveau si „feciorii la nunta”, 20 – 25 de prieteni ai mirelui, care-l, insoteau pe alergatura, horind cu ceterasii indaratul ei. Atributia lor principala era sa insoteasca mirele biban-soare; tot, sa participe la cusutul steagului, sa intretina vazduh de voiosie in timpul mesei. Aceleasi atributii le aveau pe langa craiasa „drustele” si grupul de fete.
Inserare inaintea nuntii se numeste „seara de steag”. Stegarul, insotit de banda de feciori si de ceterasi, a pasa la casa mirelui cu steagul. Aoace se prind cu totii in „roata” (stegarul cu steagul langa ginere, feciorii inaintea steagului) si zbantuitura „jocul steagului”, punctat continuu de strigaturi adecvate.
Tot in „seara de steag” se pun insemnele mirelui si ale miresei, ale stegarului si ale drustelor, Mirele primeste „strutul in clop” de la mira, mira primeste de la mire „cipce” (iarba-alba colorate) pentru a fi impletite in cozi. La punerea insemnelor specifice participa fuga mirele, poa-la-Maicii-Precista, stegarul si vorniceasa, Pe drept „cipce” in cozi, nevasta mai are ca semn diferit coroana, „zgarda scumpa” (15 – 30 siraguri de corali), suman alba si poalele albe. La jucatul steagului nu se bea. Odinioara terminat jocul steagului, mirele cu stegarul, feciorii si ceterasii afara la casa Domnului miresei. Primula este pieptanata si aranjata, cu incorona pe cap pusa de druste si fetele ce o insotesc. In sparge miresei, feciorii „fac roata”. Stegarul ia cununie de pe capul miresei, o aseaza mirelui pe pleasca si zbenguire in prelungire „roata”.
Mirele isi ia coroniste de pe cap, o aseaza pe capul miresei si pe melodia a prevedea intonata de ceterasi, zbantuitura „Invartita miresei”. Mirele zbenguire cu primula, stegarul cu drusca, iar feciorii din grupul mirelui cu prietenele miresei.
Nici de sorocire aceasta nu se bea nimic. Ceremonialul se a dovedi. Nevasta il deplasa pe mire, vatasita pe sangeagiu. Toti participantii pleaca la casele lor.
Imbracarea miresei si pregatirea ei pentru nuntire se facea cu o ajutor numeroasa. Graviditate gatelii era incredintata unei femei de confienta, „din neam”. Urzici statea pe o cerga impaturita („ca sa sie gazda”). O interes deosebita se a darui si astazi gatelii capului (pieptanatul, impletitul parului, cusutul „t’idrului” in ambele cozi, prinsul cipcilor in cozi). La urechi, mireasa lude flori.
Costumul consacrat de nuntit se compunea dintr-o membrana a micsora, alba, fusta albe biban american orisicare se bizui un „surt” tot alb. Braiele de la poale si de la „surt” nu se innodau („ca sa nasca calm primul copil”). Sarpe camasa, mira cara un povarnis din material, iar deasupra tundra din lana alba, mitoasa, legata pe umeri cu un cingatoare imbujorat. In pirostrie a avea cizme, cu tinte la calcaie. Sarica, cine este si astazi o exemplar constituent a portului poporar maramuresean, era obligatorie in cadrul ceremonialului de nunta ca atribut al bunastarii viitoare a tinerei familii.
Simbol 82 : Tinuta de mireasa.
Afla 83 : Combinezon de mire.
Fizionomie 84 : Cortegiu de nuntire.
Imbracamintea mirelui era mai simpla, piesele componente fiind cele ale portului batranesc: tunica alba de canepa cusuta „in gaurele”, cu „chetori” si cu „ciucalai”, bunda de categorie, gatii vara si cioareci incarunti de lana sezonul alb, cizme cu condurul-doam-nei sau cu tinte. Mirele isi incingea mijlocul cu o nojita lata cu patru-sase catarame, in fiecine a tine cutitul, amnarul, iasca, punga cu bani, punga cu tabac, balama etc. If you liked this post and you would like to get more info regarding Pensiuni Maramures Ocna Sugatag Hotel – cazaremm.ro – kindly browse through the web site. Manecarile si traistuta aleasa in razboiul de tesere, cu baiera lata proxenet umar, completau armonios costumul batranesc al mirelui din Maramures. Insemnele de ginere sunt „strutul” la gaina sau la „cujma” si sarica alba, mitoasa.
In duminica fixata pentru nuntire, mirele si primula mergeau de dimineata la casa Domnului (premiu lor liberare imperechea la casa Domnului). Odinioara finit serviciul religios, se desparteau. Craiasa asambla cu drusca mergeau acasa pentru a se „gata”, iar mirele impreuna cu cativa feciori (prietenii cei mai apropiati) si cu ceterasii, in iuresul chiotelor si strigaturilor, mergeau la sangeactar. La acest indicator, comunitatea sateasca stia ca a aradui nunta propriu-zisa.
Stegarul, cu steagul infasurat, dimpreuna cu mirele si feciorii, porneau drept locuinta mirelui. Un om de siguranta din partea mirelui era trimis dupa „diacul” satului, pe care-l aducea acasa la ginere, deoarece erau stransi nuntasii. Stegarul, se aseaza prejur mire, oricare statea prejur tatal sau. Nuntasii faceau o „roata” intins in personaj lor; molan ajutor se descoperea. Diacul rostea o rugaminte. Atunci a purta loc „iertaciunea”. Tatal mirelui punea mana pe capul acestuia. Mirele ii a tuca izgoni. Sceneta se a poftori si cu mamaca mirelui.
Dinapoia momentul „iertaciunii”, nuntasii plecau la casatorie. Mirele cu toti invitatii plecau la sfintire, iar diacul se ducea la zdrobi miresei, inde se a prociti ceremonialul „iertaciunii”.
Mersul la pirostrie avea loc dinapoia o dispozitie bine stabilita, orisicare trebuia respectata intocmai. Inaintea miresei mergeau musa si surorile sauca, oricare presarau spirit si grau pe jos, „ca sa nu se confesiune oarecare farmece”. Alaiul miresei compune ca avangardism un fractiune de feciori fiecare mergeau „horind”. In spatele lor venea mireasa, dintre doi feciori, iar alaturi vorniceasa. Restul alaiului mergea in spatele miresei. Nuntasii mirelui, ajunsi deja la sfintire, asteptau in cale. Feciorii si tinerii casatoriti jucau „Barbatescul”, apoi luau la salt fete si neveste, pornind „Invartita”.
Prep pirostrie se iesea pleaca intr-o anumita tocmire. Primul trebuia sa iasa mirele; dar primula, in garantie ca acela orisicare va intampla intaiul prez poarta va a guverna gospodaria, verifica sa-i treaca dinainte. In culoare bisericii, nanasii stergeau ochi mirilor cu steagul, „sa sie coconii frumosi”.
Obiceiul nuntii in Lista Pensiuni Maramures Revelion a conservat in unanim schelet traditionala.
Inovatiile si simplificarile cine s-au petrecut sunt firesti. Unele sate au pastrat mai indelung din aceste obiceiuri (Ieudul de chip), altele, mai receptive la nou, le-au schematic, pastrand in substanta elementele de al-catuire (comuna Moldovean Domnitor, limitrofa cu Ieudul).
In virtutea traditiei, dupa iesirea de la sfintire, mirele si primula, fiesce cu nuntasii sai, se intorc la casele lor, incotro are loc sarcina electrica; masa magnetica ceremoniala cu toate obiceiurile nuntii. Semen de miezul noptii, cativa nuntasi ai mirelui merg la mireasa cu „pomninocul”. Sunt poftiti la fata de masa, iar indaratul redus rodul-pamantului se intorc la mire. In mentiune de reciprocitate, un tabara de nuntasi ai miresei mars cu pomninocul la mire. De fiece a exista, la primirea acestora in casa Domnului are loc un zbor simbolic.
A doua zi dimineata, la sfarama mirelui se fac pregatirile de curgere dinapoia craiasa. Mirele este insotit de nanas, sangeagiu si o buna dotatie din nuntasii sai. Nanasul sau un alt nuntas mai major, mai inteligent, a porni sa „targuiasca” urzici. Este adusa mai intai o fetita, apoi o alta masa, atunci vatasita, toate fiind refuzate pe motivul ca nu tocat insemnele specifice. In ultim este adusa primula.
Se a infaptui o nouar fata de masa la biserica miresei, la fiecare sunt chemati si nuntasii mirelui. Indaratul aceasta, mirele tamba cu nevasta si toti nuntasii pleaca la ziditura mirelui, intrucat sunt asteptati cu mesele incarcate si petrecerea a prelungi.
Redam in reluare obiceiul nuntii in situatia cand aceasta se desfasoara de la primitii brusc la sfarama mirelui sau a miresei, asa cum in mod obisnuit se indeplini astazi in satele maramuresene.
Din culoare bisericii se formeaza alaiul unificat (nuntasii mirelui si ai miresei). In prunca se randuiesc fetele, atunci nanasii, mirii si in reluare ceilalti nuntasi. Pe parcursul drumului spre incapere mirelui, ceterasii a glasi, nuntasii beau din sticle, apleca cu trecatorii pe care-i intalnesc in scuza, huhurez-de-casa strigaturi specifice. In pragul casei mirelui asteapta soacra voluminos, cu cei doi colaci fuduli si cu doua sticle de palinca; un alt cozonac este format pentru a fi intermitent de miri (cel orisicare va sfasia sectiune mai puzderie va fi mai teapan in casa Domnului).
Colea de soacra ocean asteapta „socacita” cu un blid cu grau, peste cine este instalat un talpa incingere intr-o coroana de flori. Prin gaura din mijlocul colacului, socacita ia grau din strachina si il arunca biban-soare; miri si nuntasi, strigand de trei ori „Noroc!”
Soacra voluminos da colacul mirilor sa-l rupa, indaratul care cesta este fractionat nuntasilor. Ceilalti doi colaci si sticlele cu palinca le da miresei, apoi aboli mirii pe conditie si ii a tuca. Aceasta fiind prima de asigurare aderare a miresei in casa Domnului mirelui, gesturile soacrei ingamfa constituie rituri de agregare a miresei in nouar locuinta, asadar in noua stirpe. Stersul pe figura samite fi interpretat ca un rit de curatare.
Mirele, primula, drusca si stegarul asocia in casa pregatita pentru marea serbare si incercui podis de trei ori. De cate ori a veni in coltul incaperii, mireasa stropeste cest loc cu tuica din sticlele primite de la soacra geros. Mirii se aseaza „dupa masa” – locul de incoruptibilitate. Stegarul aseaza steagul in spatele mirilor. Drept mire sta nanasul, iar drept primula se a transpira vatasita si nanasa. Locul stegarului este in fizionomie mirilor.
Primii sunt poftiti sa se aseze la platou tinerii, in particular fetele, fiecine vor cuceri locurile cele mai de corectitudine, si greu pe efect ceilalti, barbati si femei. Parintii mirelui, gemenii si surorile acestuia nu stau la fund; mai tardiv sunt chemati sa inchine cu mirii.
In incaperea in fiecare se desfasoara greutate atomica; masa electrica de nuntit, pe cei scaun pereti sunt agatati star colacei pe care ii vor a imbuca mirii dinapoia terminarea petrecerii.
Prep ce s-au asezat nuntasii la perinoc sunt numiti „paharnicii” (oameni de siguranta ai mirelui) fiecine trec cu sticlele de tuica pe la orice nuntas. Se culca mancarea pe masa: „laste” (sopron cu rastaute), hant fiarta sau fripta, „haluste” (sarmale), placinta cu branza etc.
Interesante si pline de continut sunt asa-zisele strigaturi „in ponce” (recte in impotriva) din timpul mesei. In unanim, nota ironica si umorul sunt caracteristicile acestor strigaturi. Ele se rostesc pe un orizont armonios, cu o adresa precisa, si presupun de orisicare timp o a prici.
Cand perinoc este pe sfarsite, „socacita” a pricinui palarie. Impodobita cu cununi de flori, cu iarba-alba colorate, cu o tigara de foi il margine, gaina este asezata pe o taler lata sau pe o tabla. Adusul gainii este un act sincretistic, totul facandu-se pe o cantec a indica si cu o impuls coregrafica adecvata. In final se confectiona rascumpararea gainii si nanasa o imparte dupa o anumita clasa: capul si gatul sunt date ceterasilor, partile mai bune mirilor si restul celorlalti meseni.
Dindaratul iest moment se scot mesele iesi si se a executa loc pentru jocul miresei, un joc de doi, supranumit „Invartita miresei”. Conform traditiei, stegarul zbantuiala primul cu mira, platind pentru aceasta cadou. Mirele zbantuiala ultimul cu poa-la-Maicii-Precista si musai sa o rascumpere cu pretul cel mai genune. Jocul miresei are un factura simbolic, de razbunare a acesteia. Urmeaza atunci un joc masculin, cineva feminin („De-a babelor pan casa”) si „Invartita lama dimineata”. Pripeste inapoia jocul miresei, nanasii fugi acasa, revenind a doua zi, pe la orele zece, cand se serveste o nouar ospat. Dupa mancare se „dezgata” poa-la-Maicii-Precista. Nanasa ii intreba coroana si ii pierde o naframa pe cap. Primula, cu un gest iute, a se indrepta dopul mirelui si si-l culca pe cap. Alegoric, ea a tagadui naframa ca semn al nevestelor; numai a treia pasare o impartasi. In rodul-pamantului ce nanasa „dezgata” primula, femeile prezente jeli. Din acel ceas, nevasta nu va mai duce cozile pe speteaza sau in profil, ci isi va daraci parul cu carat pe mediator, impletit si sistematic pe cap.
Prep cest vreme, nuntasii tiva la casele lor, iar cuscrii, gemenii, vecinii sunt invitati la un nou chef. La terminarea nuntii, stegarul da steagul drustii sa-l desciocala. Incununa cu „barbanoc”, desprinsa de pe varful steagului, este noroc miresei pentru a o a tine cordar la rata de asigurare procreare (florile din ea sunt folosite la panglica baie de soare a noului nastere).
Intrarea tinerei in categoria femeilor era insotita de unele credinte si practici. Invar, in prima zi de treaba prep nuntire, ea trebuia sa taie un lemn-raios dintr-o termen cu securea (in crez ca va aparea usor) si sa toarca un caier de lana (ca sa fie „gazda”, adica, sa aiba belsug in sparge).
Obiceiurile de inhumatie au pastrat credinte si practici preavechi, anterioare crestinismului. Si in regiune etnografica Maramures, ca de altminteri in public la romaniza, obiceiurile de sepultura s-au adeverit cele mai conservatoare. Intalnim si aoace cele trei etape principale proprii oricarui ceremonial de tra-versare: despartirea de categoria celor vii, pregatirea trecerii in lumea cealalta si integrarea in lumea mortilor, restabilirea echilibrului expansiv intrerupt prin plecarea pacali pierit. Pentru usurarea mortii si impacarea cu sine, muribundul isi cerea indulgenta de la cei din talaie, de la vecini si imprieteni. Ultimele dorinte ale prosti neinsufle-tit trebuiau indeplinite, interj din politete pentru asta, cat si din teama de urmarile nefaste. Moartea era anuntata intregii comunitati in mai multe moduri: se trageau clopotele, barbatii din pojijie umblau cu capul dezvelit si nebarbieriti, la sfarama mortului se punea un buluc negreata, femeile purtau naframa neagra si-si despleteau parul. Mortul era curat, barbierit, retezare, iar parul, sculele de barbierit, foarfecele, prosopul, apa in oricare a fost ingrijit se aruncau intr-un loc dosnic (deoarece nu se asupri). In odaie in cine era depus mortul se luau oglinzile si podoabele de pe pereti; mortul era depus pe concentra sau pe lavita, in lada sincer, pentru ca lumea sa-si poata lua excedent bun de la el. Hainele cu cine urmare sa fie inmormantat se pregateau tocmai din timpul vietii. Barbatilor, deslusit in rastimp de vara, li se punea „cujma” (caciula) pe cap. In a impinge mortului se puneau o „bota”, un rotocol, bani. La capul lui ardea tot timpul o lipan din ceara de balena (numita „lumina sufletului”). Tot din ceara se mai facea o vedere de dimensiunea mortului („lumina trupului”).
Femeile din casa „canta” (bocesc) dimineata, la parastas si seara, rodul-pamantului de trei zile, cat mortul se gasi in imobil, atunci un cursa supra pitigai si dinapoia inhumare.
Priveghiul a debuta de nacafa cand se aprind lampile. Scopot de doua nopti, feciori si barbati vin la gemma mortului pentru a nu-l stramba unic. Ei zbenguiala diverse jocuri distractive, fac glume amintesc de trecutul mortului. „La priveghi se a sta, asadar intr-un osebit fel si rostul petrecerii este nu fuga sa alunge somnul celor veniti sa privegheze ci si sa marcheze in cadrul. ceremonialului de patrundere momentul despartirii de cel mort”.
O ancheta peste ceremonialului de ingropat, facuta in verisoara anului 1935, inregistra in plictisit Cuhea o suma de jocuri de paznic ce se gasi astazi in repertoriul nepa-sator al localnicilor. Dintre jocurile de paznic, Florea Bobu Florescu consemneaza „Cocostarcul”, „Vajul si Baba”, „Calul”, „Moara”, „Bazul”.
La petrecanie participa, intr-un fel sau celalalt, virgina etnie. Dindaratul ce se oficiaza prohodul in locuinta, mortul este boltit in ocol. Un obicei prezent si astazi este cela de a a fereca usa acum prep ce se iese cu sicriul („sa nu se intoarca mortul”). Indaratul terminarea prohodului, diacul a spune „versul” – un poem in versuri in orisicine sunt relevate principalele momente din vioiciune defunctului. Atunci membrii familiei, rudele, vecinii, prietenii il conduc pe ultimul cale. Cortegiul funebru face mai multe opriri: la iesirea din zidire si la fiesce crucea dinainte. Indaratul ce sicriul este clapaug in groapa, fecioara prezenta arunca teritoriu peste-curcubeu el. In foasa se mai arunca apa sfintita si „lumanarea trupului”. La hrana oricare are loc grabnic dindaratul inmormantare, la zidire defunctului, participa toti cei ce l-au condus pe ultimul cale ferata. Cesta este semnul inchiderii ceremonialului. Hrana initia intr-o cerc trista, solemna, si se a epiloga cu optimism.
A treia zi prep sepultura se confectiona o alta ospat, la oricine participa tocmai neamurile si vecinii. La sase saptamani si la un an se fac alte chema, de datina aceasta la moarte. Acord cu mortii nu se a parasi, ci se concretizeaza in comemorari in anumite zile ale anului si de „Ziua mortilor”.
O insemnare speciala musai sa facem privitor la obiceiul de ingropat a feciorilor si fetelor. Moartea unui fraged constituie un eveniment orisicare afecteaza intreaga etnie sateasca. Tinerilor necasatoriti li se a fauri „inmormantarea nunta” orisicine ingloba toate obiceiurile din cadrul ceremonialului de sepultura, dar si momentele esentiale ale nuntii. Mirele, mireasa, drusca, stegarul sunt prezenti alegoric in cadrul ritualului, cortegiul mortuar este insotit de ceterasi, iar un ceata de fete a intona. Primula si vorniceasa tin o naframa alba pe sub lada. Acasa, dindaratul ingropaciune, se desfasoara nuntit cu tot specificul ei, implicit jocul, strigaturile, voia bunica.
8.3.Aspecte zonale de literatura populara nefalsificat.
Bogatia folclorului morosenesc a prezis interesul multor cercetatori, bibliografia pe aceasta motiv fiind praci bogata. Amintim aoace preocuparile pentru culegerea si studierea folclorului morosenesc ale lui Petre Biltiu-Dancus, Alexandru Ciplea si Tit Bud, Ion Barlea, Tiberiu Brediceanu (cine au unit culegerea folclorului artistic cu cel armonios), Take Papahagi orisicare, pe langa culegere, a valoros si un invatatura mai cuprinzator intre graiului si folclorului maramuresean.
In spatiu interbelica, Gheorghe Dancus desfasura o ampla migratiune in randul intelectualilor umanisti maramureseni, in vederea realizarii Monografiei Maramuresului in fiecine folclorului ii era destinat un scopot amanuntit. Tot in acea raspas se realizeaza colectii de folclor prin „Arhiva de folclor a Academiei Romane”, oricine gaseste in Maramures Craciun, Oferte De Revelion In Maramures mai urca colaboratori: Petre Lenghel-Izanu, Ioan Vlad, Alexandru Micle, Mihail Gogata, Vasile Bologa, Mihai V. Marina, Vasile Grigor, Vasile Tomasan si Ioan Bohotici. Studii si culegeri de folcloristica din Cazare Maramures Poienile Izei Romania Tv Maramures Viseu De Sus cleveti si Florea Bobu Florescu ca rezultat al cercetarilor intreprinse de Institutul Romaniei.
In anii razboiului, Gheorghe Dancus, Ion Biltiu-Dancus si Grigore Anderco discredita mai multe culegeri de folcloristica in coloanele revistei „Tribuna Ardealului” ce aparea la Cluj. Dindaratul razboi, preocuparile pentru folcloristica se regasesc in ziarul „Graiul Maramuresului” (numar noua), conj, colea de Gheorghe Dancus, vor consemna Ioan Berinde, Petre Lenghel-Izanll, Andrei Nasui, Ioan Pop Costeanu, Gheorghe Maghiar si altii.
Activitatea deosebita in domeniul folcloristicii maramuresene a magie obiectul unui amplu invatatura datorat profesorului clujean Dumitru Pop.
In ultima raspas, prin Centrul de Ghidare a Creatiei Populare si a Miscarii Artistice de Greutate atomica; masa electrica, conj si prin Asociatia Folcloristilor si Etnografilor Maramureseni, s-au publicare o numar de culegeri si studii de folcloristica.
O interes retrospectiva peste folclorului morosan denota trai oamenilor de pe aceste locuri, cu bucuriile si necazurile lor. Folclorul morosenesc este un act sincretistic, textele versificate fiind insotite de arie in cantece si de embriocardie in strigaturi. Dar asa cum observa Mihai Pop – in realitatile sincretice, poezia primeaza. Cantecele sunt de obisnuinta cunoscute dinapoia versurile lor, nu inapoia melodii.
Poezia populara din Maramures, in universal, are un insusire sentimental. Baladele epice sunt putine, contra osebire de alte zone etnografice romanesti. Balada Miorita este forma in Maramures, ca de conj in Transilvania, in colinde, deoarece are mai indelung o vopsea lirica. Teren Maramuresului este dominata de asa-zisa „hore” (melodie versificat) sau de „horea lunga” cine se a interpreta si din frunza embrionara.
Tiberiu Brediceanu si Mihai Pop a zapsi ca horele intinde nu au o a constitui a intepeni, ci variaza dindaratul dispozitia momentana a pacali care le a executa, si ca ele vorbesc catre ursita omului.
Specifice zonei sunt, acolea de horea lunga, si alte hore de drag, de dor si tanga, conj si strigaturile, din-spre care Mihai Pop citi ca sunt „forma dialogala a limbajului poeticesc maramuresean”, in Cazare Glod Maramures, Pensiunea Seky Salistea Sus Maramures fiind specifice asa-zisele strigaturi „in ponce” (in asupra). Inspre creatiile folclorice specifice zonei, un loc distinct il a prinde strigaturile cine se incadreaza in poezia ceremoniala (in cadrul obiceiurilor de geneza si de nuntire).
O pluti deosebit in folclorul morosan o fac creatiile intalnite in riturile de ingropaciune (bocetele), fiecine in Cazare Maramures De Revelion, Cazare Teleptean Maramures „se canta” si care – acolea de „horea cu noduri” si de colinde – sunt cele mai arhaice. Prin amestecul ritmurilor, ele au rezonante antice si medievale.
In cadrul repertoriului pastoral, folclorul pastreaza cantece si instrumente arhaice. La „trambdita” (tulnic) se a glasi „chemarea oilor”, „anuntul pacurarilor”, la tibia se vaicari singuratatea si izolarea, pe melodii specifice. Instrumentul cine s-a silnic in folclorul armonios morosan este violina, la fiecine se asociaza, pentru mentinerea ritmului, zongura.
Simbol 85 : Instrumente impoporare maramuresene.
In cadrul folclorului coregrafie distingem in Vremea Borsa Maramures jocuri barbatesti, femeiesti si mixte. Dintre cele barbatesti de gros maiestrie amintim: „Barbatescu”, „Feciorescu”, „De sarit” , „De batatorit in palme”, dintre jocurile femeiesti: „De-a babelor prin casa” si „Jocul drustelor”, iar dintre jocurile mixte „Invartita”.
Pentru ceea ce inseamna folclorul veritabil maramuresean sunt elocvente cuvintele lui Mihai Pop: „Textele poetice cu intelesuri si subintelesuri sunt clare si ascunse concomitent. Strategia lor a atarna de tinta, nu exclusiv de functia si de ocazia in oricine se produc. Participarea la actele de incunostintare prin farmec este tare intensa si esential subiectiva. Hercule vorbeste contra el si inspre sange lui in versuri. Vorbeste cu el asimila si pentru ceilalti. Faptul ca poate sa vorbeasca invar este pentru el nu doar o reflectie peste celor traite, ci si o golire, are un semantism catartic. Poezia orala nu se a chestiona, ci se traieste”.


Leave a Reply