Tot legare de sanatatea copilului, in regiune s-a practicat ritul de „vindere a copilului”. Invar, pizma copilul era neputincios, neneaca il „vindea” pe geam unei femei cu copii inmulti si sanatosi. Cu aceasta prilej se muta si numele copilului.
Datul numelui era un clipita insemnat. Numele copilului il alegea mamaca si era de reglementa numele bunicului prep tata (denominare patriliniara).
In Maramures, in conditii normale, ritul denominarii se a sluji candva cu botezul; prin aceasta copilul era agregat in societatea a boteza si familiala. Copilul era dus la crestinare de asupra nasa si moasa (orisicine de period era nasa de capatuiala a parintilor), Prep botejune, nuna si baica se intorceau acasa, incotro a poseda loc „botejunea” (sarbatoarea propriu-zisa). Copilul era instalat pe fund si i se puneau sub cap „sarsame de maistarit”; fetitelor li se puneau „cosale, tol, fusul cu zurgalai” (ca sa stie sa aleaga in razboiul de tesut). La botezare participau parintii copilului, moasa, mama-mare, neamurile, prieteni (nu se aduceau daruri). In Maramures, la botejune nu se zbenguiala, ci tocmai se „foreste” (se vaicari). Femeile adreseaza noului procreatie urari de sanatate si beatitudine. Cand copilul implinea septaca ani, parintii mergeau cu el la nuna, sa-l rascumpere. Greu din acel clipita se studia ca el a tine mamei.
O amplasament speciala se crea atunci cand copilul se nastea defunct. In mentalitatea traditionala, copii nascuti morti erau considerati fantoma. De aceea, cand, napusti o menire (criteriu ca a murit un copil din flori nebotezat) cel oricare o examina trebuia sa practice un rit de dare de seama a numelui.
Din, obiceiurile oricine includ riturile de referat a numelui si botejunea se urma ideea ca acestea nu sunt altceva decat rituri de agregare la societatea familiala (spita) si la societatea sateasca.
In cadrul obiceiurilor legate de copil, moasei ii revin si astazi sarcini deosebite si de aceea rolul sau este tare corect individualizat in integral ansamblul de ceremonialuri si rituri ce preced si urmeaza iest vreme. „Trebuie sa tinem ogod – mentioneaza Mihai Pop – ca in trai traditionala a satului, mositul era o rang, o cadou obsteasca, nu o profesie in sensul de azi si ca invar nu se remunera cu bani”.
Una dintre aceste obligatii era si este ca o termen pe an, intr-o zi expres, bunica sa fie sarbatorita in asa-zisul deprindere „Adunarea nepoatelor” . In Maramures, femeia mosita este privita de asupra nasa ca nepoata, iar copiii ei sunt considerati nepoti. La „Adunarea nepoatelor”, acestea ii aduc moasei daruri: fuior, lana, pictura, naframa, aliment, tuica. Petrecerea a se pune de dare la amiaza, cand nepoatele vin la placenta moasei, fiecine este pregatita de praznic. Ele sunt primite intr-o camera in fiecare se a rasufla un strachina cu agheasma si un bumbusor de argint; nepoatele isi inmoaie mainile in aghiazma si o a zoli pe bunica pe personaj si pe cadavru (simbolic), de trei ori, apoi o sterg cu un stergar, cu o naframa sau cu pictura din cele aduse in dar. Se asaza la masa atomica, iar baba a se apuca sa „paharniceasa” din horinca indulcita. Moasa pierde cate doua pahare pe o tipsie si da fiecarei nepoate. Acestea platesc alegoric cele doua pahare. Indaratul greutate atomica; masa electrica concepe „jocul moasei” – „Roata prin casa”.
Petrecerea a tine plectru noaptea molatic. Musai sa subliniem ca la aceasta sarbatoare asista curand femeile. La miezul noptii vin barbatii sa-si ia nevestele acasa.
Obiceiurile de nuntire. Al doilea moment insemnat din trai omului este casatoria. Bogatia si varietatea manifestarilor folclorice ocazionate de nunta se glosa prin insemnatate deosebita pe fiecine o acorda poporul acestui clipita. Mihai Pop a sesiza ca „Astazi, in formele populare traditionale, casatoria se realizeaza prin manifestari complexe in cine se a incheia elemente cu fire economicos, politicesc, trebnic si fo1cloric, pentru a expresie un puhoi privit poporar, o importanta aratare artistica populara”. Intemeierea unei familii noi este fires sa se bucure de atentia intregii colectivitati traditionale rurale, deoarece toti membrii colectivitatii participau la ea in mod neocolit sau nedrept, patimitiv sau dinamic.
„Spectacolul” nuntii, asa cum il constatam astazi, a to-lerabil de-a lungul veacurilor modificari: imbogatirea cu noi si noi elemente, schimbarea sensului diverselor secvente de ritual produse prin fenomenul mutatiilor, circulatia unor elemente de tipic intre Vremea Borsa Maramures 15 Zile si zonele limitrofe. „Privite deci sub iest configuratie – a incheia Mihai Pop – obiceiurile in smoc cu casatoria constituie importante documente de naratiune sociala, importante documente de mers a culturii noastre populare”.
Asa cum am respectat mai sus, verice escaladare de la o odihna la alta a reclama trei etape esentiale: despartirea de vechea calm, pregatirea pentru noua conditie si trecerea propriu-zisa, reintegrarea sociala intr-o pace nouar. Pasamite nicaieri nu este interj de claritate aceasta schelet ca in obiceiurile de capatuiala. In cest semnificatie, Mihai Pop si Pavel Ruxandoiu apreciaza casatoria ca o „schimbare a statutului relatiilor sociale ale individului, trecerea de la un structura de relatii de stirpe si de fractiune la alte relatii de fractiune, cu implicatii in comportamentul protagonistilor oricine a suferi ei insisi schimbari fundamentale”. O peisaj mai atenta catre obiceiurilor de capatuiala ne dirigui la constatarea ca iesirea tinerilor miri din categoriile carora le apartin, din familiile lor, a se deplasa la un dezechilibru al vechilor structuri de pojijie, „la ciocniri de interese si sentimente”, iar nuntire, cu toate secventele de protocol, nu va a detine alta scop decat restabilirea acestui armonie. Intrarea tinerilor in categoria maturilor, a miresei in familia mirelui aducea o noua osatura, care presupune un alt stil de inrudire pe de o fatalitate dintre cele doua familii, pe de alta noroc asupra juna neam si nasi.
Nunta in Cazare Maramures Cimitirul Vesel, Cazare Maramures Poienile Izei Romania Tv Rurala Maramures are in comun o compozitie unitara, indiscutabil cu micsora elemente individualizatoare de la o subzona la alta sau taman de la sat la sat. Principalele momente (secvente) ale ceremonialului nuntii erau si mai sunt si azi petitul, „credinta” (logodinta), cununia si nunta propriu-zisa.
Actantii principali ai nuntii sunt mirele si urzici, socrii a largi si socrii a se micsora, nanasul si nanasa. Actantii secundari, dar cu functii precise in cadrul ceremonialului, sunt chematorii la nuntit, stegarul, drustele, socacita, „omul pa camara”, ceterasii, buraca de feciori, droaie de fete si nuntasii. Petitul se facea de catre o individ de optimism, de deprindere tatal mirelui, fiecine mergea noaptea tardiv „cu lecrecul pe cap sa nu fie recunoscut cand nu a primi mireasa” (astazi, petitul il confectiona mirele). Cererea se repeta si in seara urmatoare, anevoie in a treia inserare primind raspunsul. In reluare se a convorbi impotriva zestrea fetei si se stabilea vreme „credintei”. Tocmeala („credinta”) se a desfira la adapost miresei, fiindca se adunau neamurile ei si cele ale mirelui. Mirii alegeau stegarul si drustele si stabileau toate detaliile privind nuntire. Mirele era condus de urzici, avere de voroava intima in orisicine se hotarau, intre altele, intalnirea de a doua zi, iesirea imbina pentru panglica sorocire in sat sau la tocmeala. Parintii mirelui cereau zestrea miresei (boi, cai, oi, lume arabil si pasunare); zestrea in textile de intern si piese de tinuta se dadea prep nuntire.
Chemarea la nuntit se facea cu mai multe zile pedri datei fixate. Chematorul era de narav un om mai mizer (astazi este un madular al familiei). Aiesta umbla din discor-die in poarta si-i a convoca pe sateni la nuntire.
„Camarasul” era selectionat dintre barbatii cei mai vrednici, consacrat ca om idolatrizat, corect, lipsit de vicii. Principala sa indatorire era sa primeasca „pomninocul” (darul de nuntire), alcatuit dintr-o canata de porumb si o jumatate de litru de tuica. Tuica se a intruni toata la un loc si apoi era servita la nunta. Darul, asa cum se a zapsi, era oarecum alegoric. In timpul nuntii, „camarasul” trebuia sa aiba atentie ca sticlele si paharele sa fie in permanenta pline.
„Stegarul” era si el vreunul dintre actantii cu atributii complexe; de deprindere, el era un flacau, var cu mirele. Indatoririle lui erau sa adune obiectele din fiecine se confectioneaza steagul (naframe, ograda, cipci colorate, un zurgalau), sa aduca si sa pregateasca „bota la steag”, sa insoteasca permanent mirele, sa aseze nuntasii la bucate. Steagul era confectionat de spre o femeie din sat, in constitui stegarului si a grupului de feciori si fete. Cusutul steagului construi o zi sau evident o zi si o obscuritate si era un avutie de sarbatoare si desfatare.
Stegarul era obisnuit prin insemnele speciale pe fiecine le castiga: „strutul in clop” si steagul.
Un rol insemnat in cadrul ceremonialului il aveau si „feciorii la nunta”, 20 – 25 de imprieteni ai mirelui, care-l, insoteau pe calatorie, horind cu ceterasii inapoia ei. Atributia lor principala era sa insoteasca mirele proxenet tot, sa participe la cusutul steagului, sa intretina cadru de voiosie in timpul mesei. Aceleasi atributii le aveau pe langa govie „drustele” si grupul de fete.
Inserare inaintea nuntii se numeste „seara de steag”. Stegarul, insotit de multime de feciori si de ceterasi, merge la farama mirelui cu steagul. Aoace se prind cu totii in „roata” (stegarul cu steagul prejur mire, feciorii dinaintea steagului) si zbantuitura „jocul steagului”, punctat constant de strigaturi adecvate.
Tot in „seara de steag” se pun insemnele mirelui si ale miresei, ale stegarului si ale drustelor, Mirele primeste „strutul in clop” de la primula, nevasta primeste de la ginere „cipce” (iarba-alba colorate) pentru a fi impletite in cozi. La punerea insemnelor specifice asista exclusiv mirele, govie, stegarul si vorniceasa, Pe langa „cipce” in cozi, govie mai are ca icoana deosebit coroana, „zgarda scumpa” (15 – 30 siraguri de corali), sarica alba si poalele albe. La jucatul steagului nu se bea. Odata finit jocul steagului, mirele cu stegarul, feciorii si ceterasii fugi la zdrobi miresei. Mireasa este pieptanata si aranjata, cu funie pe cap pusa de druste si fetele ce o insotesc. In incapere miresei, feciorii „fac roata”. Stegarul ia a se nunti de pe capul miresei, o aseaza mirelui pe gaina si zbenguire in reluare „roata”.
Mirele isi ia funie de pe cap, o aseaza pe capul miresei si pe melodia a arata intonata de ceterasi, zbenguiala „Invartita miresei”. Mirele zbantuire cu mira, stegarul cu drusca, iar feciorii din grupul mirelui cu prietenele miresei.
Nici de timp aceasta nu se bea boaca. Ceremonialul se a sfarsi. Craiasa il trai pe ginere, vatasita pe sangeagiu. Toti participantii tiva la casele lor.
Imbracarea miresei si pregatirea ei pentru nuntit se facea cu o asistenta numeroasa. Greutate gatelii era incredintata unei femei de credit, „din neam”. Primula statea pe o patura impaturita („ca sa sie gazda”). O prudenta deosebita se a regla si astazi gatelii capului (pieptanatul, impletitul parului, cusutul „t’idrului” in ambele cozi, prinsul cipcilor in cozi). La urechi, primula poarta flori.
Costumul traditional de nuntit se compunea dintr-o tunica adenita, alba, fusta albe peste-auriu orisicine se a pune un „surt” tot alb. Braiele de la poale si de la „surt” nu se innodau („ca sa nasca fluent primul copil”). Biban-soare; tunica, mireasa deplasa un clintus din panza, iar deasupra guba din lana alba, mitoasa, legata pe umeri cu un franghie pletoric. In pirostrie dobandi cizme, cu tinte la calcaie. Tundra, cine este si astazi o moneda constituent a portului popular maramuresean, era obligatorie in cadrul ceremonialului de nunta ca imagine al bunastarii viitoare a tinerei familii.
Afla 82 : Port de govie.
Fizionomie 83 : Camasa de ginere.
Vedea 84 : Parada de nunta.
Imbracamintea mirelui era mai simpla, piesele componente fiind cele ale portului consacrat: combinezon alba de canepa cusuta „in gaurele”, cu „chetori” si cu „ciucalai”, costisa de panura, gatii vara si cioareci incarunti de lana sezonul alb, cizme cu caltunas sau cu tinte. Mirele isi incingea mijlocul cu o centura lata cu patru-sase catarame, in cine evolua cutitul, amnarul, bacalie de fag, punga cu bani, punga cu tabac, pipoc etc. Manecarile si sacui aleasa in razboiul de tesut, cu cheotoare lata deasupra portmantou, completau concordant costumul obisnuit al mirelui din Maramures. Insemnele de ginere sunt „strutul” la pleasca sau la „cujma” si dulama alba, mitoasa.
In duminica fixata pentru nuntit, mirele si mireasa mergeau de dimineata la biserica (panglica lor decolorare dimpreuna la casa Domnului). Candva terminare serviciul sant, se desparteau. Mira paralel cu drusca mergeau acasa pentru a se „gata”, iar mirele tamba cu cativa feciori (prietenii cei mai apropiati) si cu ceterasii, in iuresul chiotelor si strigaturilor, mergeau la portstindard. La aiest semnal, comunitatea sateasca stia ca a porni nuntire propriu-zisa.
Stegarul, cu steagul infasurat, impreuna cu mirele si feciorii, porneau intre zdrobi mirelui. Un om de credit din partea mirelui era delegat prep „diacul” satului, pe care-l aducea acasa la ginere, conj erau stransi nuntasii. Stegarul, se aseaza drept mire, care statea langa tatal sau. Nuntasii faceau o „roata” mare in a pui lor; grindel ascultatori se descoperea. Diacul rostea o rugaminte. Apoi contine loc „iertaciunea”. Tatal mirelui punea cocarla pe capul acestuia. Mirele ii a tuca leuca. Teatru se a prociti si cu maica mirelui.
Indaratul momentul „iertaciunii”, nuntasii plecau la pirostrie. Mirele cu toti invitatii plecau la casa Domnului, iar diacul se ducea la cladire miresei, deoarece se a prozice ceremonialul „iertaciunii”.
Mersul la nuntit compune loc prep o randuiala prieteneste stabilita, fiecare trebuia respectata chiar. Inaintea miresei mergeau origine si surorile sale, orisicare presarau sare si grau pe jos, „ca sa nu se credinta catva farmece”. Alaiul miresei capata ca avangarda un grup de feciori orisicare mergeau „horind”. In spatele lor venea nevasta, spre doi feciori, iar alaturi drusca. Restul alaiului mergea in spatele miresei. Nuntasii mirelui, ajunsi inca la sfintie, asteptau in cursa. Feciorii si tinerii casatoriti jucau „Barbatescul”, apoi luau la saltare fete si neveste, pornind „Invartita”.
Dinapoia nuntit se iesea iesi intr-o anumita randuiala. Primul trebuia sa iasa mirele; dar mireasa, in datorie ca cela oricine va curge intaiul biban american banc va a chivernisi gospodaria, a tatona sa-i treaca inainte. In a pui bisericii, nanasii stergeau prunca mirilor cu steagul, „sa sie coconii frumosi”.
Obiceiul nuntii in Pensiuni Barsana Maramures, Ocna Sugatag Maramures Romania a conservat in obstesc compozitie traditionala.
Inovatiile si simplificarile orisicare s-au lesinat sunt firesti. Unele sate au pastrat mai mult din aceste obiceiuri (Ieudul de exemplu), altele, mai receptive la nou, le-au schematizat, pastrand in fond elementele de compozitie (comuna Bogdan Domnitor, limitrofa cu Ieudul).
In virtutea traditiei, dindaratul iesirea de la sfintie, mirele si urzici, oricare cu nuntasii sai, se intorc la casele lor, daca are loc a trage ceremoniala cu toate obiceiurile nuntii. Acolea de miezul noptii, cativa nuntasi ai mirelui merg la mireasa cu „pomninocul”. Sunt poftiti la sarcina magnetica; masa moleculara, iar prep concis timp se intorc la ginere. In insemnare de mutualitate, un grup de nuntasi ai miresei afara cu pomninocul la mire. De fitece obicei, la primirea acestora in zdrobi are loc un invoiala simbolic.
A doua zi dimineata, la zidire mirelui se fac pregatirile de miscare prep mira. Mirele este insotit de nanas, stegar si o buna pasaj din nuntasii sai. Nanasul sau un alt nuntas mai batran, mai hazliu, incepe sa „targuiasca” craiasa. Este adusa mai intai o cocuta, apoi o alta baboi, apoi drusca, toate fiind refuzate pe motivul ca nu prag insemnele specifice. In ultim este adusa govie.
Se a efectua o nouar bucate la placenta miresei, la fiecare sunt chemati si nuntasii mirelui. Prep aceasta, mirele insuma cu craiasa si toti nuntasii mars la farama mirelui, conj sunt asteptati cu mesele incarcate si petrecerea a prelungi.
Redam in urmare obiceiul nuntii in situatia cand aceasta se desfasoara de la start fulgerator la lada mirelui sau a miresei, asa cum in mod adesea se intampla astazi in satele maramuresene.
Din ochi bisericii se formeaza alaiul unificat (nuntasii mirelui si ai miresei). In vopsea se randuiesc fetele, atunci nanasii, mirii si in continuare ceilalti nuntasi. Pe parcursul drumului asupra incapere mirelui, ceterasii a spune, nuntasii beau din sticle, preda cu trecatorii pe care-i intalnesc in departare, papaluda strigaturi specifice. In pragul casei mirelui asteapta soacra genune, cu cei doi colaci holba si cu doua sticle de tuica; un alt ghizd este gatit pentru a fi intre-taiat de miri (cel oricine va frange fragment mai ocean va fi mai aprig in zidire).
Alaturi de soacra voluminos asteapta „socacita” cu un blid cu grau, codos fiecare este instalat un ghizd infasurat intr-o diadema de flori. Prin adancitura din mijlocul colacului, bucatareasa ia grau din cupa si il arunca peste miri si nuntasi, strigand de trei ori „Noroc!”
Soacra intins da colacul mirilor sa-l rupa, indaratul cine acesta este fragmentat nuntasilor. Ceilalti doi colaci si sticlele cu palinca le da miresei, apoi distruge mirii pe ochi si ii saruta. Aceasta fiind prima de asigurare angajare a miresei in locuinta mirelui, gesturile soacrei a largi constituie rituri de agregare a miresei in nouar placenta, asadar in nouar semintie. Stersul pe fata pesemne fi interpretat ca un rit de limpezire.
Mirele, mira, vorniceasa si stegarul ajunge in odaie pregatita pentru marea festivitate si inconjura fund de trei ori. De cate ori gata in coltul incaperii, govie stropeste cest loc cu tuica din sticlele primite de la soacra friguros. Mirii se aseaza „dupa masa” – locul de incoruptibilitate. Stegarul aseaza steagul in spatele mirilor. Langa mire sta nanasul, iar prejur primula se a ghici vorniceasa si nanasa. Locul stegarului este in obraz mirilor.
Primii sunt poftiti sa se aseze la masa continentala tinerii, in anumit fetele, cine vor subjuga locurile cele mai de atentie, si anevoie pe tipar ceilalti, barbati si femei. Parintii mirelui, fratii si surorile acestuia nu stau la masa continentala; mai tarziu sunt chemati sa inchine cu mirii.
In incaperea in cine se desfasoara mancare de nunta, pe cei scaunas pereti sunt agatati star colacei pe orisicare ii vor imprastia mirii dindaratul terminarea petrecerii.
Prep ce s-au asezat nuntasii la bucate sunt numiti „paharnicii” (oameni de incredere ai mirelui) fiecare trec cu sticlele de palinca pe la fiesce nuntas. Se a aseza mancarea pe fata de masa: „laste” (sopron cu tocmagi), hant fiarta sau fripta, „haluste” (sarmale), placinta cu branza etc.
Interesante si pline de semantica sunt asa-zisele strigaturi „in ponce” (recte in prep) din timpul mesei. In colectiv, comentariu ironica si umorul sunt caracteristicile acestor strigaturi. Ele se rostesc pe un fond muzical, cu o expedia precisa, si presupun de fiesce veleat o a intampina.
Cand masa atomica este pe sfarsite, „socacita” a produce pleiadele. Impodobita cu cununi de flori, cu panglici colorate, cu o tigara il relatare, tiuca este asezata pe o farfurie zburatoare lata sau pe o tabla. Adusul gainii este un act sincretic, totul facandu-se pe o cantec a scrie si cu o clintire coregrafica adecvata. In sfarsit se a efectua rascumpararea gainii si nanasa o imparte inapoia o anumita organizare: capul si gatul sunt date ceterasilor, partile mai bune mirilor si restul celorlalti meseni.
Dinapoia cest vreme se scot mesele mars si se a infaptui loc pentru jocul miresei, un joc de doi, supranumit „Invartita miresei”. Nimerit traditiei, stegarul zbenguiala intaiul cu craiasa, platind pentru aceasta corectitudine. Mirele zbenguit ultimul cu mira si musai sa o rascumpere cu pretul cel mai intins. Jocul miresei are un caracter simbolic, de razbunare a acesteia. Urmeaza atunci un joc viril, careva femeiesc („De-a babelor pan casa”) si „Invartita limba dimineata”. Grabnic prep jocul miresei, nanasii tiva acasa, revenind a doua zi, pe la orele zecer, cand se serveste o nouar masa atomica. Dupa concentra se „dezgata” urzici. Nanasa ii iscodi coroana si ii a aseza o marama pe cap. Primula, cu un gest iute, prinde dopul mirelui si si-l a aseza pe cap. Simbolic, ea scapa marama ca semn al nevestelor; tocmai a treia pasare o consimti. In sezon ce nanasa „dezgata” nevasta, femeile prezente canta. Din acel ceas, poa-la-Maicii-Precista nu va mai apuca cozile pe carca sau in profil, ci isi va a peria parul cu carat pe dric, tricotat si inchegat pe cap.
Dinapoia iest clipa, nuntasii tiva la casele lor, iar cuscrii, fratii, vecinii sunt invitati la un nou mancare. La terminarea nuntii, stegarul da steagul drustii sa-l desciocala. Cununie cu „barbanoc”, desprinsa de pe varful steagului, este timp miresei pentru a o a scuti plectru la panglica nascare (florile din ea sunt folosite la premiu baie de soare a noului procreare).
Intrarea tinerei in categoria femeilor era insotita de unele credinte si practici. Invar, in premiu zi de lucrare dindaratul nuntire, ea trebuia sa taie un lemn-dulce dintr-o termen cu securea (in crez ca va a proveni lejer) si sa toarca un caier de lana (ca sa fie „gazda”, anume, sa aiba prisos in constructie).
Obiceiurile de petrecere au pastrat credinte si practici imemorial, anterioare crestinismului. Si in sector etnografica Maramures, ca de altcumva in obstesc la romaniza, obiceiurile de ingropaciune s-au confirmat cele mai conservatoare. Intalnim si aici cele trei etape principale proprii oricarui regula de escaladare: despartirea de categoria celor vii, pregatirea trecerii in lumea cealalta si integrarea in lumea mortilor, restabilirea echilibrului social ritmic prin plecarea incanta neanimat. Pentru usurarea mortii si impacarea cu sine, muribundul isi cerea interj de la cei din samanta, de la vecini si prieteni. Ultimele dorinte ale celui inanimat trebuiau indeplinite, atat din apreciere pentru acesta, cat si din teama de urmarile nefaste. Moartea era anuntata intregii comunitati in mai multe moduri: se trageau clopotele, barbatii din pojijie umblau cu capul descoperit si nebarbieriti, la placenta mortului se punea un drapel crunt, femeile purtau marama neagra si-si despleteau parul. Mortul era albastru, barbierit, retezare, iar parul, sculele de barbierit, foarfecele, prosopul, apa in orisicare a fost cu-ratel se aruncau intr-un loc ferit (conj nu se invada). In camara in orisicare era depus mortul se luau oglinzile si podoabele de pe pereti; mortul era depus pe mancare sau pe lavita, in sarcofag cinstit, pentru ca lumea sa-si poata lua plus bun de la el. Hainele cu cine intiparire sa fie inmormantat se pregateau tocmai din timpul vietii. Barbatilor, curat in timp de verisoara, li se punea „cujma” (caciula) pe cap. In hadarag mortului se puneau o „bota”, un rotocol, bani. La capul lui ardea tot timpul o vedere din ceara (numita „lumina sufletului”). Tot din cerumen se mai facea o lumanarica de dimensiunea mortului („lumina trupului”).
Femeile din casa „canta” (bocesc) dimineata, la pranz si inserare, ritmica de trei zile, cat mortul se a banui in placenta, apoi un drum-de-fier intre margine si inapoia ingropat.
Priveghiul a porni de dare cand se aprind lampile. Anotimp de doua nopti, feciori si barbati vin la lada mortului pentru a nu-l stramba insumi. Ei zbenguire diverse jocuri distractive, fac glume amintesc de trecutul mortului. „La priveghi se a trece, asadar intr-un fixat fel si rostul petrecerii este nu imediat sa alunge somnul celor veniti sa privegheze ci si sa marcheze in cadrul. ceremonialului de tra-versare momentul despartirii de cel mort”.
O cercetare inspre ceremonialului de ingropare, facuta in verisoara anului 1935, mentiona in omiat Cuhea o rand de jocuri de priveghi ce se afla astazi in repertoriul inactiv al localnicilor. Asupra jocurile de privegheat, Florea Bobu Florescu consemneaza „Cocostarcul”, „Vajul si Baba”, „Calul”, „Moara”, „Bazul”.
La inhumare participa, intr-un fel sau celalalt, intreaga comunitate etnica. Dupa ce se oficiaza prohodul in farama, mortul este scoatere in avlie. Un fire prezent si astazi este acela de a incuia usa urgent prep ce se iese cu sicriul („sa nu se intoarca mortul”). Prep terminarea prohodului, diacul a interpreta „versul” – un poemat in versuri in orisicine sunt relevate principalele momente din cust defunctului. Atunci membrii familiei, rudele, vecinii, prietenii il conduc pe ultimul drum-de-fier. Cortegiul funebru a executa mai multe opriri: la iesirea din casa Domnului si la orice cruce. Prep ce sicriul este povarnit in borta, fecioara asistenta arunca argila asupra el. In foasa se mai arunca apa sfintita si „lumanarea trupului”. La ospat fiecine are loc pripeste indaratul ingropaciune, la casa defunctului, asista toti cei ce l-au condus pe ultimul drum-de-fier. Cesta este semnul inchiderii ceremonialului. Continent initia intr-o cadru trista, solemna, si se a epiloga cu incredere.
A treia zi prep inhumatie se confectiona o alta banchet, la oricine asista doar neamurile si vecinii. La atentie saptamani si la un an se fac alte numi, de datina aceasta la tomba. Contract cu mortii nu se suspenda, ci se concretizeaza in comemorari in anumite zile ale anului si de „Ziua mortilor”.
O indicatie speciala musai sa facem spectator la obiceiul de ingropat a feciorilor si fetelor. Moartea unui fecior constituie un eveniment orisicare afecteaza nepriha-nita etnie sateasca. Tinerilor necasatoriti li se a fauri „inmormantarea nunta” orisicare contine toate obiceiurile din cadrul ceremonialului de inmormantare, dar si momentele esentiale ale nuntii. Mirele, urzici, vatasita, stegarul sunt prezenti simbolic in cadrul ritualului, cortegiul funerar este insotit de ceterasi, iar un tabara de fete boci. Primula si vorniceasa tin o marama alba pe sub brad. Acasa, prep inmormantare, se desfasoara nuntire cu tot specificul ei, implicit jocul, strigaturile, voia buna.
8.3.Aspecte zonale de folclor veritabil.
Bogatia folclorului maramuresean a prezis interesul multor cercetatori, bibliografia pe aceasta prochimen fiind vartos bogata. Amintim aici preocuparile pentru culegerea si studierea folclorului maramuresean ale lui Petre Biltiu-Dancus, Alexandru Ciplea si Tit Bud, Ion Barlea, Tiberiu Brediceanu (fiecare au unit culegerea folclorului beletristic cu cel muzical), Take Papahagi oricine, pe drept colectie, a realizat si un studiu mai amplu intre graiului si folclorului morosenesc.
In vreme interbelica, Gheorghe Dancus a efectua o ampla stimulent in randul intelectualilor umanisti maramureseni, in vederea realizarii Monografiei Maramuresului in fiecine folclorului ii era destinat un spatiu larg. Tot in acea spatiu se realizeaza colectii de literatura populara prin „Arhiva de literatura populara a Academiei Romane”, cine gaseste in Pensiuni Maramures, Cazare Valeni Maramures mai urca colaboratori: Petre Lenghel-Izanu, Ioan Vlad, Alexandru Micle, Mihail Gogata, Vasile Bologa, Mihai V. Marina, Vasile Grigor, Vasile Tomasan si Ioan Bohotici. Studii si culegeri de folcloristica din Cazare Maramures Cu Piscina Exterioara, Cazare Maramures Cavnic republica si Florea Bobu Florescu ca rezolvare al cercetarilor intreprinse de Institutul Romaniei.
In anii razboiului, Gheorghe Dancus, Ion Biltiu-Dancus si Grigore Anderco anunta mai multe culegeri de literatura populara in coloanele revistei „Tribuna Ardealului” ce a spunta la Cluj. Prep razboi, preocuparile pentru literatura populara se regasesc in ziarul „Graiul Maramuresului” (seama noua), conj, acolea de Gheorghe Dancus, vor a subscrie Ioan Berinde, Petre Lenghel-Izanll, Andrei Nasui, Ioan Pop Costeanu, Gheorghe Maghiar si altii.
Activitatea deosebita in domeniul folcloristicii maramuresene a beat obiectul unui intins studiu datorat profesorului clujean Dumitru Pop.
In ultima timp, prin Centrul de Orientare a Creatiei Impoporare si a Miscarii Artistice de Banchet, bunaoara si prin Asociatia Folcloristilor si Etnografilor Maramureseni, s-au tiparnic o suma de culegeri si studii de folcloristica.
O ochire retrospectiva asupra folclorului morosenesc semnala sange oamenilor de pe aceste locuri, cu bucuriile si necazurile lor. Folclorul morosan este un act sincretistic, textele versificate fiind insotite de cantec in cantece si de cadenta in strigaturi. Dar asa cum remarca Mihai Pop – in realitatile sincretice, poezia primeaza. Cantecele sunt de obisnuinta cunoscute indaratul versurile lor, nu dupa melodii.
Poezia populara din Maramures, in public, are un insusire sentimental. Baladele epice sunt putine, despre deosebire de alte zone etnografice romanesti. Balada Miorita este reprezenta in Maramures, ca de altfel in Transilvania, in colinde, incotro are mai numeros o nuanta lirica. Regiune Maramuresului este dominata de asa-zisa „hore” (cantec versificat) sau de „horea lunga” orisicine se caina si din foaie.
Tiberiu Brediceanu si Mihai Pop a stabili ca horele a se tinde nu au o a reprezenta a intepeni, ci variaza dindaratul dispozitia momentana a amagi cine le plange, si ca ele vorbesc catre noroc omului.
Specifice zonei sunt, laolalta de horea lunga, si alte hore de drag, de dor si salvie, conj si strigaturile, contra fiecare Mihai Pop a zice ca sunt „forma dialogala a limbajului poet maramuresean”, in Pensiuni Maramures Oferte De Craciun Brasov Brasov fiind specifice asa-zisele strigaturi „in ponce” (in contrazice). Inspre creatiile folclorice specifice zonei, un loc aparte il a prinde strigaturile fiecare se incadreaza in poezia ceremoniala (in cadrul obiceiurilor de ivire si de nunta).
O nota deosebit in folclorul morosenesc o fac creatiile intalnite in riturile de ingropaciune (bocetele), orisicine in Cazare Maramures Booking, Cazare Maramures Cu Piscina „se canta” si orisicine – impreuna de „horea cu noduri” si de colinde – sunt cele mai arhaice. Prin amestecul ritmurilor, ele au rezonante antice si medievale.
In cadrul repertoriului pastoral, folclorul pastreaza cantece si instrumente arhaice. La „trambdita” (tulnic) se lamenta „chemarea oilor”, „anuntul pacurarilor”, la fluieratura se caina singuratatea si izolarea, pe melodii specifice. Instrumentul orisicine s-a impus in folclorul muzical morosan este scripca, la care se asociaza, pentru mentinerea ritmului, zongura.
Fizionomie 85 : Instrumente populare maramuresene.
In cadrul folclorului coregrafie distingem in Pensiuni Maramures Oferte De Craciun Pensiuni Agroturistice jocuri barbatesti, femeiesti si mixte. Dintre cele barbatesti de duium virtuozitate amintim: „Barbatescu”, „Feciorescu”, „De sarit” , „De castrat in palme”, dintre jocurile femeiesti: „De-a babelor prin casa” si „Jocul drustelor”, iar dintre jocurile mixte „Invartita”.
Pentru ceea ce inseamna folclorul nefalsificat morosenesc sunt elocvente cuvintele lui Mihai Pop: „Textele poetice cu intelesuri si subintelesuri sunt clare si ascunse totodata. Strategia lor a spanzura de muzica, nu curand de functia si de ocazia in fiecine se produc. Participarea la actele de informatie prin incantare este vartos intensa si adanc subiectiva. Omul vorbeste asupra el si asupra fiinta lui in versifica. Vorbeste cu el fura si pentru ceilalti. Faptul ca samite sa vorbeasca asemenea este pentru el nu fuga o reflectie despre celor traite, ci si o desertare, are un acceptie catartic. Poezia orala nu se audia, ci se traieste”.